Înaintea lui Dumnezeu contează mai mult bunătatea sufletului decât mulţimea faptelor bune, spune Patriarhul Daniel

 Legătura care există între viaţa pământească a omului şi viaţa de dincolo de mormânt a sufletului uman a fost tematica centrală a omiliei rostite de Patriarhul Daniel în duminica aceasta. Preafericirea Sa a evidenţiat că timpul petrecut pe pământ este o perioadă de pregătire pentru fericirea veşnică şi a afirmat că înaintea lui Dumnezeu nu sunt importante numai faptele bune, ci în primul rând contează bunătatea sufletului.

El a explicat că o faptă bună dacă este săvârşită spre mândrie şi laudă de sine nu aduce foloase spirituale. Numai când faptele bune sunt unite cu smerenia, cu răbdarea, cu rugăciunea, cu lumina duhovnicească a sufletului bun, atunci starea sufletului nostru devine o stare binecuvântată şi mântuitoare, a atras atenţia Patriarhul României.

În cuvântul rostit în paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din cadrul Reşedinţei Patriarhale, Preafericirea Sa a prezentat mai multe virtuţi pe care trebuie să le punem în practică în viaţa pământească pentru a dobândi fericirea veşnică, pentru că iadul sau raiul încep încă din lumea aceasta în sufletul nostru.

Acesta a remarcat că prin bunătate, milostivire şi smerenie, ne îndreptăm spre rai, şi a avertizat că atunci când cultivăm în sufletul nostru nepăsare, nemilostivire, răutate, egoism, atunci noi înşine, în mod liber, ne îndreptăm spre iad.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a reamintit că mântuirea omului ţine de libertatea lui de a alege între viaţa trăită în comuniune cu Dumnezeu, sau în uitare de Tatăl Ceresc, de a trăi viaţa pământească în iubire milostivă faţă de oameni, sau în nepăsare faţă de ei.

El a spus că în funcţie de alegerea noastră, dacă iubim sau nu iubim pe Dumnezeu şi pe semeni, ne vom împărtăşi de fericirea raiului sau de nefericirea iadului. 

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a definit raiul ca bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul drept suferinţa neîmplinirii iubirii milostive sau durerea vidului spiritual din sufletul omului că nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ.

Dintre toate virtuţile prezentate, Patriarhul României a insistat asupra milosteniei, despre care a spus că este o cale spre mântuire şi a afirmat că Biserica nu a făcut doar o tradiţie a îndemnurilor spre milostenie, ci a şi organizat pe termen lung instituţii ale milosteniei şi anume: cămine pentru bătrâni, pentru copii, pentru orfani, cantine pentru săraci, bolniţe, farmacii, cabinete medicale şi spitale.


În anul 2016 Biserica Ortodoxă Română a cheltuit în scop filantropic 95.841.602 lei


Cuvintele Patriarhului României sunt argumentate de activitatea socială a Bisericii Ortodoxe Române, având în vedere faptul că în prezent funcţionează peste 700 instituţii sociale ce oferă sprijin şi alinare celor aflaţi în situaţii delicate.

Prin toate acestea arătăm că iubirea milostivă faţă de semenii noştri este cheia mântuirii. În măsura în care am iubit pe Dumnezeu prin rugăciune şi pe semenii noştri prin fapte bune ale iubirii milostive şi smerite, în acea măsură ne apropiem de Dumnezeu Cel Milostiv, Cel Sfânt, Cel Bun, a spus Patriarhul Daniel.

În încheierea cuvântului său, Părintele Patriarh a concluzionat că dăruind noi altora din cele ce am primit de la Dumnezeu şi le-am cultivat, prin rugăciune şi muncă, dobândim raiul sau fericirea vieţii veşnice.

Foto credit: Agenţia de ştiri Basilica (imagine din Arhivă)/Ziarul Lumina

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente