„Bisericile noastre trăiesc în prezent un calm relativ”, PF Sava al Poloniei în mesajul transmis la Ședința Solemnă a Sf. Sinod

Cuvântul Preafericitului Părinte Sava, Mitropolitul Ortodox al Varşoviei şi al întregii Polonii, transmis în ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2017 de IPS Iacov, Arhiepiscop de Białystok şi Gdansk, delegatul Bisericii Ortodoxe a Poloniei.


Sanctităţii Sale, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sanctitatea Voastră,

Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Din toată inima, vă mulţumesc pentru invitaţia la festivităţile solemne ale Sfântului Dumitru cel Nou – Ocrotitorul Bucureştilor. Îmi pare rău, fiindcă nu pot să fiu prezent personal cu voi.

Sanctităţii Voastre şi Sfântului Sinod vă trimit salutări frăţeşti prin cuvintele Scripturii „Pace Vouă!” (Luca 24,36).

Prin voia lui Dumnezeu, Bisericile noastre, în prezent, trăiesc un calm relativ. Prin urmare, putem, dar şi avem datoria, să privim trecutul naţiunilor noastre şi viaţa ei religioasă.

Suntem conştienţi de faptul că, de-a lungul istoriei Bisericii lui Hristos, Ortodoxia a cunoscut multe dificultăţi şi persecuţii. Persecutorii au folosit diferite metode, adesea au recurs la exterminarea fizică. Viaţa fiecărei Biserici Ortodoxe este inspirată de sângele martirilor noştri. Mulţi dintre ei au murit pentru Hristos rostind cuvintele: „Trăiască Sfânta Ortodoxie!“.

Ortodoxia pe teritoriul Republicii Polone, pe parcursul întregii sale istorii, a trecut prin multe experienţe grele, adesea lichidată în mod deliberat.

Situată pe teritoriul graniţelor Republicii Polone, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, avea incluse zone ale Ucrainei, Galiţiei şi Moldovei. Acestea au fost vremurile Uniunii de la Brest, din anul 1596, ale Sfântului Petru Movilă, Talerhof.

Perioada dintre cele două războaie mondiale a dus la lichidarea fizică a Ortodoxiei. În câteva luni, au fost distruse 170 de lăcaşuri sfinte, iar multe au fost transformate în alte sanctuare. Perioada celui de-al doilea război mondial şi după încheierea acestuia este perioada martirilor din Helm şi Podlasie. Au fost omorâţi clerici, laicii, fiii şi fiicele Sfintei Biserici Ortodoxe Polone.

Odată cu schimbarea sistemului politic, în anii 1940, s-a instalat o stare aparent calmă, în care comunismul ar fi trebuit să aducă egalitate, respect şi libertate tuturor. Din păcate, a fost cu totul altfel.

Acest sistem şi-a propus să lichideze tot ceea ce avea legătură cu noţiunea de Dumnezeu. De la bun început, din 1944 şi până în 1947, autorităţile de atunci, în acord cu forţele răului, au decis să deporteze populaţia ortodoxă din partea sudică şi estică a Poloniei către Ucraina şi pe terenurile recuperate de la Germania. Campania a atins mai mult de 300 de mii de oameni ortodocşi. Această acţiune este cunoscută sub numele de „Acţiunea Wisla”.

Anul acesta am comemorat 70 de ani de când a avut loc acţiunea. Scopul acesteia a fost de a asimila populaţia ortodoxă şi de a o determina să-şi piardă conştiinţa ei naţională. Această perioadă de început de dominaţie comunistă în Republica Polonă a fost un timp întunecos şi dureros pentru Ortodoxie.

Biserica Ortodoxă a fost complet dezorganizată. Mitropolitul Dionisie Waledinski a fost arestat la domiciliu. Doar un singur episcop a rămas în biserică.

Biserica ortodoxă în această dificilă perioadă a trebuit să bea paharul de amărăciune şi să iasă din această situaţie cumplită. Nimeni nu-i ca Dumnezeu. El a dat oamenilor puterea de a crede necesară pentru a trece prin această situaţie şi pentru a se organiza din nou. Trebuie subliniat faptul că comuniştii polonezi au fost ceva mai blânzi decât în alte ţări, însă au folosit principiile comuniste faţă de Biserică.

În această perioadă, Biserica Ortodoxă din Polonia a fost lipsită de personalitate juridică. Am depins de funcţionarii de stat. Am câştigat personalitate juridică numai după prăbuşirea sistemului socialist şi împreună cu Guvernul am construit o lege care reglează relaţia dintre Stat şi Biserică.

În perioada comunistă, Statutul intern al Bisericii a fost aprobat de către autorităţile statului. Acesta a fost un eveniment semnificativ în comparaţie cu statutul dinaintea celor două războaie mondiale, care a fost impus bisericii, fiind complet discriminator pentru ea.

În statut au existat menţiuni din care reieşea obligativitatea consimţământul autorităţilor în momentul alegerilor episcopilor, a preoţilor parohi, etc. De exemplu, atunci când episcopul dorea să viziteze parohia trebuia să informeze autorităţile locale. Au fost lichidate editurile, acţiunile caritabile, au fost naţionalizate proprietăţile bisericeşti. într-un cuvânt, pentru fiecare activitate a Bisericii Ortodoxe, era necesar consimţământul autorităţilor comuniste.

Cu toate acestea, Dumnezeu este mai puternic decât omul. El conduce biserica în portul său etern. Astăzi, Biserica Ortodoxă din Polonia duce o viaţă stabilă şi se străduieşte să fie de ajutor tuturor celor care vin la ea. Pentru totul: „întru bucurie şi experienţă” să fie slava lui Dumnezeu.

Sfintei Biserici Ortodoxe Române, Sanctităţii Voastre, Sfântului Sinod şi pentru tot poporul românesc să vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu!

† Sava

Mitropolitul Ortodox al Varşoviei şi al întregii Polonii

Foto credit: Robert Nicolae / Basilica.ro

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente