Mii de credincioși aflați pe Colina Bucuriei din București au primit în fața Reședinței Patriarhale Sfânta Lumină adusă de la Ierusalim. Aici, Slujba Învierii Domnului a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. De la ora 23:30, s-a săvârșit Canonul Sâmbetei celei Mari, apoi s-a oficiat Slujba Învierii.
În cadrul acestei Sfinte Slujbe s-a citit Sfânta Evanghelie de la Matei capitolul XXVIII, versetele de la 1-16.
Sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos sau Sfintele Paști este lumina sau sensul ultim al vieții omului, al istoriei și al universului, a evidențiat Patriarhul României în cuvântul său.
Scopul ultim al vieții omului pe pământ este pregătirea pentru viața cerească veșnică
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și că omul este chemat să trăiască veșnic: „Învierea lui Hristos din morți ne arată că omul nu a fost creat pentru moarte, ci pentru viață veșnică. Destinația lui ultimă nu este întunericul mormântului, ci lumina Împărăției Cerurilor. De ce? Pentru că omul este singura ființă care a fost creată după chipul lui Dumnezeu Cel Veșnic Viu, de aceea este chemat să trăiască veșnic. Moartea nu a fost creată de Dumnezeu, ea este un accident sau o urmare a păcatului neascultării omului față de Dumnezeu Izvorul Vieții. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că cel din urmă dușman al omului care va fi desființat sau nimicit va fi moartea. Noi ne-am obișnuit cu ea și uneori o numim un fenomen natural. Sfânta Scriptură ne spune că moartea este contrară firii și că de fapt conform firii este numai viața. Întrucât Hristos Domnul Cel Răstignit și Înviat a biruit păcatul, iadul și moartea ne-a dăruit viață veșnică. De aceea El spune: Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine chiar dacă va muri va trăi și oricine trăiește și crede în Mine va avea viață veșnică. Aceasta înseamnă că scopul ultim al vieții omului pe pământ este pregătirea pentru viața cerească veșnică. Aici suntem într-o trecere, într-un paște spre Împărăția Cerurilor, spre cetatea stabilă, netrecătoare din Împărăția Preasfintei Treimi. Acest adevăr este cuprins și în Crezul nostru sau în Simbolul Credinței, la sfârșitul căruia noi mărturisim Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Duminica cea dintâi a săptămânii este Ziua Învierii și ea luminează fiecare săptămână a vieții noastre. Prin Învierea lui Hristos viața creștinului este îndreptată spre învierea cea de obște și spre Împărăția Cerurilor. Această lumină a învierii lui Hristos este lumina sau sensul ultim al vieții creștine. De aceea, purtăm lumânări înmână în noaptea de Paști, simbolizând prin aceasta că am învățat care este sensul vieții noastre Învierea și Împărăția lui Dumnezeu. Fiecare zi din viața creștinului se desfășoară sub binecuvântarea luminii și iubirii lui Hristos. În fiecare zi suntem chemați să adunăm lumină în suflet prin gândul bun, prin cuvântul bun și prin fapta bună. Iar, lumina pe care o adunăm în suflet în timpul vieții pământești este un semn sau o dovadă a prezenței iubirii milostive a lui Hristos în viața noastră și o arvună a luminii din Împărăția Preasfintei Treimi”.
Istoria este locul în care noi în ciuda păcatului și a răutății trebuie să mărturisim adevărul credinței în Dumnezeu
De asemenea, Patriarhul României a subliniat faptul că Învierea lui Hristos este lumina sau sensul ultim al istoriei: „Învierea lui Hristos Cel care a fost răstignit pe nedrept de oameni păcătoși ne arată că dreptatea lui Dumnezeu nu piere niciodată. El a fost osândit la moarte pe nedrept, dar Dumnezeu L-a înviat din morți și I-a dăruit Lui o slavă și o cinste mai presus de orice slavă și aceasta arată că sensul vieții noastre se află în Hristos cel Înviat și că istoria este locul în care noi în ciuda păcatului, a răutății și a tuturor ispitelor care pot veni asupra noastră trebuie să mărturisim adevărul credinței în Dumnezeu, să apărăm dreptatea și să săvârșim binele Învierea lui Hristos îndreptată spre învierea cea de obște, sau care inaugurează învierea cea de obște, ne arată că toți vom fi judecați ca persoane și ca popoare în ziua de apoi, potrivit criteriul iubirii noastre față de semenii noștri. De aceea, slujba de Înviere ortodoxă conține în ea, la începutul slujbei, ideea de profetică înviere de obște și de judecată de apoi. Înviază Dumnezeu și se risipesc vrăjmașii Lui și fug de la fața Lui cei ce îl urăsc pe El – este un psalm profetic care se referă atât la Învierea lui Hristos cât și la Învierea universală când Dumnezeu va judeca vii și morții. Aceasta arată că dreptatea lui Dumnezeu se afirmă împotriva răutăților și nedreptăților oamenilor din istorie”.
Învierea lui Hristos modifică spațiul și timpul ca separație și arată libertatea omului față de orice determinism al naturii căzute.
Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că învierea lui Hristos este sensul ultim al universului: „Sfânta Scriptură deja ne spune că cerul și pământul pe care le vedem se vor sfârși. Oamenii de știință prevăd colapsul sau distrugerea actualului sistem solar când universul actual, mai ales sistemul nostru solar se va prăbuși. Dar Sfânta Scriptură ne arată că va fi un cer nou și un pământ nou pe care Dumnezeu le dăruiește ca răsplată pentru cei care au crezut în El. În cerul nou și pământul nou pe care le descrie cartea Apocalipsei se spune că moarte nu va mai fi, nici lacrimi și nici întristare. Acest cer nou și pământ nou va cuprinde Noul Ierusalim, sau Ierusalimul cel de sus, cel ceresc care este împreună sălășluirea lui Dumnezeu cu oamenii. Domnul va lumina cetatea și noapte nu va mai fi. Deci, universul actual a început să se schimbe prin Învierea lui Hristos pentru că Hristos nu mai revine cu Trupul Său la viața biologică amestecată cu durere și cu moarte, ci El nu mai moare niciodată. Trupul său trece prin ușile încuiate, trece mai întâi prin piatra care se afla deasupra mormântului. Învierea lui Hristos modifică spațiul și timpul ca separație și arată libertatea omului față de orice determinism al naturii căzute. Deci, universul actual care se degradează și se descompune va fi înlocuit cu un cer nou și cu un pământ nou care au fost deja inaugurate prin Trupul lui Hristos Cel Înviat din morți. De aceea, în această noapte vom cânta: Iată acum toate s-au umplut de lumină, adică de sens și cerul și pământul și cele de sub pământ. Toate primesc un sens și viața omului și mersul istoriei și destinația ultimă a universului”.
Să ducem cu noi pretutindeni Bucuria Învierii
În încheierea cuvântului său, Preafericirea Sa a îndemnat să ducem Bucuria Învierii Domnului și celor aflați în suferință: „Învierea Domnului este izvor de pace de lumină și bucurie. Ea ne cheamă să adunăm în suflet pace și bucurie și multă iubire smerită și milostivă și să le arătăm în jurul nostru, mai ales celor săraci, bolnavi, suferinzi, celor îndoliați și întristați, iar în aceste zile să arătam ajutorul nostru frățesc și celor care suferă din cauza inundațiilor. Să ducem cu noi pretutindeni Bucuria Învierii, speranța înnoirii vieții noastre și să preamărim pe Dumnezeu prin lumina lui Hristos Cel Răstignit și Înviat care se află în sufletele noastre, lumină adunată prin Postul Sfintelor Paști, prin spovedanie, prin rugăciune, prin Împărtășire ca o arvună a biruinței asupra păcatului și asupra morții. Cu prilejul sărbătorii Sfintelor Paști vă adresăm tuturor părintești doriri de sănătate și de mântuire, de pace și de bucurie dimpreună cu salutul pascal Hristos a Înviat!”
Sărbătoarea Învierii Mântuitorului a continuat cu oficierea în Catedrala Patriarhală a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur.
