Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1, 18). Mai mult ca oricând, astăzi, Sfânta Cruce este pentru noi, creștinii ortodocși, mijloc de a mărturisi în societatea în care trăim identitatea noastră de mărturisitori ai Jertfei și Învierii lui Hristos Dumnezeul nostru pentru noi și pentru a noastră mântuire. Purtăm crucea la gât, o punem pe biserici și mai mult ca oricând trebuie să o avem în inimi pentru ca acolo să se sălășluiască prin Sfânta Împărtășanie Hristos Care S-a jertfit pentru mântuirea noastră și a făcut din Cruce, dintr-un element de batjocură, un altar de izbăvire și mântuire a sufletelor noastre.
Creștinismul nu poate fi conceput fără cruce, ea fiind semnul lui distinctiv. Iar când zicem „cruce”, ne gândim, în primul rând, la crucea lui Hristos, la crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, crucea jertfei Sale, întrucât crucea nu poate fi despărțită de Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit crucea prin sângele Său. În felul acesta, crucea a devenit primul altar creștin pe care Domnul S-a adus pe Sine însuși ca jertfă pentru păcatele noastre. Puterea Sfintei Cruci vine din legătura ei cu Persoana veșnică a lui Hristos Cel Răstignit pe ea și Înviat din morți. A devenit semnul „Fiului Omului”, care se va arăta pe cer, când „va veni pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă”, ca să judece lumea, cum ne-a încredințat El Însuși.
După cum ne îndeamnă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, să purtăm crucea vieții noastre și să facem din ea drum spre înviere, adică prilej de apropiere și de unire cu Hristos Cel Răstignit și Înviat și să spunem: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o preaslăvim”. Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață că, după cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieții, tot așa în mijlocul Postului Mare al Sfintelor Paști este prăznuită sărbătoarea Sfintei Cruci ca simbol al Răstignirii și Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și stindard al credinței noastre.
Crucea înseamnă pentru noi și luptă cu păcatul și răul sub toate formele lui de manifestare, de aceea și spunem: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău” (Troparul la Înălțarea Sfintei Cruci). În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae ne spune: „Fiecare trebuie să-și ia crucea și cu ea să pornească pe urmele lui Hristos, pentru a se face tot mai asemenea Lui”.
În această perioadă a Postului Mare trebuie să ne asumăm în viața noastră Sfânta Cruce și să răstignim orice patimă și orice păcat ca să putem primi la capătul acestui urcuș duhovnicesc pe Hristos Cel Înviat, bucuria și nădejdea mântuirii noastre.
Însemnându-ne cu semnul Sfintei Cruci mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită și cerem ocrotire împotriva răului și dobândirea binecuvântării Preasfintei Treimi. (Articol semnat de pr. dr. Ciprian Apetrei)
