Seară de înaltă trăire duhovnicească la Târgu Jiu

Luni, 7 aprilie 2014, Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu a susținut o conferință la Târgu Jiu în cadrul Serilor „Filocaliei”. Conferința a avut ca temă: „Pregătirea tânărului pentru sărbătoarea Sfintelor Paști, într-o societate secularizată”.

„Devansată cu o zi, față de programarea anterioară, ultima zi a Serilor „Filocaliei” la Tg. Jiu a fost un praznic duhovnicesc de aleasă ținută, sala Cercului militar din orașul lui Brâncuși dovedindu-se o gazdă bineprimitoare pentru cei veniți să preguste din dulceața neasemuită a învățăturii dreptmăritoare, expuse cu dăruire și competență de către Mitropolitul Olteniei”, a precizat prof. Vasile Gogonea.

Tânărul de azi, care se pregătește pentru Sărbătoarea Învierii Mântuitorului.

Având ca temă de dezbatere: „Pregătirea tânărului pentru sărbătoarea Sfintelor Paști, într-o societate secularizată”, IPS Irineu a subliniat bucuria de a participa „la această meditație, la această retrospectivă a momentelor de dinaintea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, dar, noi, evident, că vorbim despre modul în care tânărul de astăzi, într-o societate secularizată, se pregătește pentru Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Desigur, prin tânăr nu înțelegem doar o persoană cuprinsă în câțiva ani, ci, ne gândim la omul contemporan, omul de astăzi, care se pregătește ca să întâmpine Învierea Mântuitorului, printr-o pregătire sufletească și într-o actualizare a momentului răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos, a patimilor, a punerii în mormânt, a Învierii și după aceea, din prima săptămână de după Paști. Am putea cuprinde această meditație între pătimire și apoteoza Învierii. Mântuitorul Iisus Hristos le-a vorbit despre misiunea Sa răscumpărătoare, în mai multe rânduri Sfinților Apostoli. Mesajul Său era să-i întărească, să-i facă mai curajoși în fața unui moment crucial al Răstignirii Sale. Ne putem întreba și putem da un răspuns despre felul morții Mântuitorului și al iconomiei dumnezeiești în realizarea acesteia. Este vorba despre moartea Domnului! Astăzi suntem obișnuiți cu acest fel de a vorbi, pentru că știm că după moartea Mântuitorului urmează imediat Învierea, de aceea, nici nu ne înspăimântăm prea mult, iar taina credinței ne și întărește, ca să ne bucurăm de acest praznic al Mântuitorului nostru. Așadar, Mântuitorul îi pregătește pe Sfinții Apostoli pentru această zi a pătimirilor Sale, această Săptămână de înfruntare între stăpânitorul acestui veac și Însuși Fiul Lui Dumnezeu!”, tocmai pentru a detalia momentele cruciale care alcătuiesc în succesiunea lor întregul calvar al pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos”.

„Lazăr moare cu trupul, dar nu moare cu sufletul”!

În conținutul expunerii sale, IPS Părinte Mitropolit Irineu a deslușit marea taină a învierii lui Lazăr, ca o pregătire a Învierii Mântuitorului Hristos, ca o uvertură a ceea ce înseamnă durerea, întristarea și suferința pentru firea omenească, toate constituind elemente lămuritoare și de netăgăduit că Mântuitorul Iisus Hristos înseamnă pentru noi toți, Viață și Înviere! Dincolo de umbra de tristețe a păcatului morții pământești, să acceptăm, totuși, că: „Mântuitorul Hristos lăcrimează pentru că omul a ajuns într-o neputință totală datorită păcatului, iar moartea, ca rod al păcatului, n-a făcut altceva decât să distrugă firea noastră umană, mai degrabă, trupul nostru, pentru că sufletul nu este muritor! Deci, Lazăr moare cu trupul, dar nu moare cu sufletul! Lazăr se descompune trupește, dar nu se destramă sufletește! Sufletul continuă să trăiască în Împărăția Lui Dumnezeu și să aștepte momentul învierii de obște, când se va uni iarăși cu trupul, iar acest trup transfigurat, se va bucura de fericirea veșnică și de Împărăția Cerurilor.

„Mântuitorului Iisus Hristos a primit ca să sufere pentru noi”!

Accentuând faptul că Dumnezeu nu s-a îndepărat niciodată de firea omenească în suferință, că El este Împăratul Slavei care va intra în Cetatea Sfântă triumfător și aclamat de mulțime, călare pe mânzul asinei, Arhiepiscopul Craiovei a ținut să atragă atenția că: „Mântuitorul Iisus Hristos știe că din acest moment de bucurie și de primire călduroasă, va începe calvarul Său, Răstignirea Sa, și că aceste momente vor fi pentru El, pe de o parte, cuprinse de tristețe, de suferință, de durere, pentru că firea umană este pătrunsă de aceste suferințe și aceste dureri! Este o asumare de bunăvoie a Mântuitorului Iisus Hristos, Care încă de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei Maria, a primit ca să sufere pentru noi și să rabde pentru noi! Acestea sunt și caractetristicile și consecințele unirii cu firea umană. El nu luat o fire umană marcată de păcatul strămoșesc, ci a luat toate durerile și suferințele omului, și numai ale omului, ci, ale întregului neam omenesc. El e-a spus Sfinților Apostoli, Ioan și Iacob, că El va bea paharul morții și se va boteza cu botezul suferinței, aceesta reieșind chiar din întrebarea pe care Domnul a pus-o Sfinților Apostoli: „Veți putea bea paharul pe care îl beau Eu, și vă voi boteza cu Botezul cu care mă botez Eu?”. Deci, paharul pe care Domnul l-a băut și suferința pe care El și-a asumat-o de bunăvoie, sunt cuprinse toate în firea sa umană! Deci, toate sunt la un loc, toate sunt prezente în durerea Mântuitorului Iisus Hristos, și chiar sunt chemate toate ca să spună, că toate acestea trebuie să fie scoase din existența omului, pentru că de la Mântuitorul Iisus Hristos, de la cel aflat pe Cruce, chiar dacă a mai rămas durere în inima noastră, acestea nu mai sunt cu greutate sau imposibil de suportat, deoarece Însuși Mântuitorul Iisus Hristos este Acela Care a biruit și a spus: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”. Adică, biruirea lumii, nu înseamnă a birui ceva din ceea ce este în lume, iar prin cuvintele: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”, vrea să arate că tot ceea ce este în lume rău, dureros și apăsător, toate laolată sunt biruite prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, jertfă care îmbrățișează atât pe cei dinaintea Lui, dar, și pe cei care urmează după El, până la sfârșitul veacurilor”!

Un moment de aleasă trăire duhovnicească!

După ce ÎPS Părinte Mitropolit a răspuns la întrebări venite din rândul celor prezenți în sală, a urmat un moment artistic de aleasă simțire și de profundă trăire duhovnicească, prezentat de către Grupul „Tisa”, de datini și obiceiuri de la Tismana, o secție externă a Școlii de Artă Populară din Tg. Jiu, grup condus de dna prof. Maria Corlan Mischie, prin glasul copilașilor cu lumânările arzând, care au mărturisit sfios că „un cor de îngeri cântă”! Așa cum, de altfel, a cântat și ne-a încântat d-na prof. Angelica Mirea, cu pricesnele sale neasemuite și cu adresabilitate directă la inimn celor prezenți, iar momentul final de revelație duhovnicească a fost încheiat de Grupul „Nikofonis” al preoților din protoieriile Tg. Jiu Nord și Tg. Jiu-Sud!

Comentarii Facebook


Știri recente

Mic dicționar de isihasm

În vacarmul societății de azi, isihia poate fi salvatoare de suflete. Am selectat câțiva termeni legați de această practică ortodoxă care, deși poate fi percepută drept simplă și accesibilă, este extrem de complexă și de…