În cea de-a treia Duminică a Postului Mare al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a săvârșit slujba Sfintei Liturghii la Biserica „Sfinții Voievozi”, din municipiul Tg. Jiu, care a fost ridicat cu această ocazie la rangul de Paraclis Mitropolitan al Arhiepiscopiei Craiovei, după cum ne-a transmis prof. Vasile Gogonea.
„Postul este cu adevărat cea mai înaltă slujire a sufletului și a trupului nostru înaintea Tatălui Ceresc”!
În cuvântul duhovnicesc rostit cu acest prilej, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre importanța deosebită a postului pentru sănătatea trupească și sufletească a credincioșilor, pornind de la ideea că: „Este o deosebită bucurie în Postul Sfintelor Paști, că astăzi să ne aflăm împreună la Sfânta Liturghie. Deși este post, cum vedeți, e bucurie! Este momentul pocăinței, este veselie! Deși este urcuș spre Înviere, totuși este mare trăire duhovnicească în biserica noastră ortodoxă. Pentru că la noi postul este, așa cum ne învață Mântuitorul Iisus Hristos: „Iar tu când postești, spală-ți fața ta și capul tău îl ungi”! Ne mai învață Domnul că atunci când postim, să nu fim ca fățarnicii, să nu ne smolim fețele! Ne mai învață Mântuitorul Iisus Hristos că postul să-l facem cu multă luare aminte, ca să fie bine primit de Dumnezeu, Tatăl cel Ceresc. Ca orice jertfă și ca orice lucru pe care noi îl aducem Lui Dumnezeu, trebuie să îl dăm cu multă curățenie sufletească și cu multă evlavie. Cum este obișnuit la noi oamenii, să aducem ceva prietenilor noștri, ca ei să se bucure de prezența noastră, și din asta să vadă cinstea pe care le-o acordăm, cu atât mai mult, Tatăl cel Ceresc să vadă postul nostru că este făcut cu evlavie, cu smerenie, cu înfrânare și cu multă bucurie. Numai acela care dă Lui Dumnezeu cu bucurie, acela va primi însutit și înmiit! Căci, ne spune Mântuitorul Hristos: „cel ce seamănă, cu nădejde să semene, ca să primească cu multă bogăție, atunci când va secera!”. Așadar, postul este pe de-a-ntregul un prinos adus Bunului Dumnezeu pentru sufletele noastre, iar dacă ne-am ostenit în post și rugăciune, în mod sigur că avem deja înmugurită în inima noastră această veselie cerească, pe care îngerii o au atunci când slujesc Lui Dumnezeu! Căci, Postul este cu adevărat cea mai înaltă slujire a sufletului și a trupului nostru înaintea Tatălui Ceresc”!
„Cel care este cuprins de îmbuibare, nu-i mai place să vină la biserică”!
Detaliind tema despre păcatul primilor părinți ai noștri, Adam și Eva, despre nesăbuința acestora de a fi încălcat porunca Lui Dumnezeu și de a fi gustat din „pomul cunoștinței” binelui și a răului, ÎPS Părinte Mitropolit Irineu a atras atenția că „acest „pom al cunoștinței” binelui și răului, acest lemn de care vorbește de multe ori Sfânta Scriptură, a adus multă pagubă omului! Din neînfrânare! Căci zice mai departe Scriptura: „Au văzut Adam și Eva că fructele acestui pom sunt bune la vedere!”. Deci, au văzut că în ele se află…poftă, plăcere, se află neînfrânare! De îndată s-au pornit cu simțurile, și în loc de rațiune au pus mai departe plăcerea pământească, cea care le-a adus multă pagubă, iar de aici și nouă, pentru că plăcerea, dacă nu este chibzuită, dacă nu este înfrânată, atrage după sine mari pericole sufletelor și trupurilor noastre. Cel care este cuprins de plăcere, nu mai iubește rugăciunea! Cel care este cuprins de îmbuibare, nu-i mai place să vină la biserică! Cel care este „îngrășat” de lucrurile pământești, de materia aceasta, de mâncare și băutură, nu-i mai place să-și ridice mintea la Dumnezeu, să stea în genunchi, să se roage și să postească! Stomacul lui devine mai rău decât cel mai mare dușman! Zi și noapte îl chinuiește cu tot felul de gânduri, iar de aici, poftele trupești și multe alte păcate care „viermuiesc” în viața unui om păcătos! De multe ori, aceste patimi ne duc la boli grozave și molipsitoare! Și în „viforul” acesta, în vârtejul acestor boli, am da mult să dobândim sănătatea dinainte, dar, deja s-a uzat și sufletul și trupul nostru, și nu mai fac față medicamentelor și grijilor acestora pământești”!
„Purtăm Sfânta Cruce pentru că suntem după semnul Crucii”!
Mitropolitul Olteniei a atras atenția că deasupra tuturor ambițiilor și a clipelor noastre vremelnice se află semnul Sfintei Cruci, mai ales că odată cu răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, am fost răstigniți fiecare dintre noi. Crucea este cea care biruiește moartea, care biruiește pe diavolul, deoarece simțim fiecare în dâncul ființei noastre că în orice clipă trăită „purtăm Sfânta Cruce pentru că suntem după semnul Crucii! Dacă întindem mâinile noastre, suntem ca o cruce. Noi purtăm Sfânta Cruce pentru că ne-am botezat în moartea și Învierea Domnului! Purtăm sfânta cruce la gâtul nostru! Și niciunul să nu fie fără sfântă cruce! Avem sfânta cruce acasă, avem sfânta cruce la biserică! Nici o slujbă din biserica noastră nu se săvârșește fără de Sfânta Cruce! Bisericile sunt sub forma Sfintei Cruci și oriunde ne-am uita, deasupra tuturor bisericilor este Sfânta Cruce, pentru că este semnul biruinței! Iar mai apoi, la sfârșitul veacurilor, tot Sfânta Cruce, semnul Fiului omului, se va arăta și vor plânge toate neamurile pământului, așa cum ne spune Sf. Evanghelist Matei! Se va arăta semnul Fiului omului, Sfânta Cruce! Și pe Sfânta Cruce, noi, avem într-adevăr intrare în Împărăția Cerurilor! De aceea, fraților și surorilor, cei care nu cinstesc Sfânta Cruce, nu sunt altceva decât oamenii diavolului! Nu zice nimeni să spui de cineva că este om al satanei, dar atâta vreme cât nu cinstesc Sfânta Cruce, îți pui întrebarea: nu cumva se tem și ei de cruce ca diavolul? Dacă vine cineva la tine, cum zice Apostolul Pavel, și îți va propovădui altă Evanghelie decât a Mântuitorului Iisus Hristos, să nu-l primești! Iar dacă va insista, fă-ți sfânta cruce și va fugi de la tine ca și diavolul! Pentru că aceia care nu învață că Sfânta Cruce este sfântă, ci, o privesc doar ca pe un lemn oarecare, cum zic unii, că este semnul de ocară, că este unealta cu care a fost ucis Iisus Hristos, tu să-i spui: Ei, bine, tocmai cele contrare au fost transformate de Mântuitorul Iisus Hristos în bine și fericire! Să privim la noi, care eram dușmani ai Lui Dumnezeu prin păcatele noastre, și iată că prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ne-am făcut prieteni ai Lui Dumnezeu și fii ai Tatălui Ceresc”, a spus IPS Irineu.
Paraclisul mitropolitan „Sfinții Voievozi” din Târgu Jiu
Actualul lăcaș de cult a fost ctitorit în sec. al XVIII-lea și este un monument de o inestimabilă valoare. A fost construită pe locul unei foste biserici de lemn, ce a fost ridicată la începutul aceluiași secol și este unica din Gorj și printre puținele din țară care, pe tâmpla exterioară, în loc de sfinți, are pictați filozofi, prooroci și sibile. Biserica ce poartă hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril” a primit, în timp, mai multe denumiri: Biserica Neguțătorilor, Biserica Domnească, ba chiar și numele de Mănăstirea Domnească, așa cum apare într-un înscris, iar în jurul său au existat chilii, în care a funcționat Școala Domnească. De acum încolo, Paraclisul Mitropolitan „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril” se ridică maiestuos într-un centru civic modern, are forma de cruce specifică vechiului stil grecesc și se pare că n-a suferit modificări, în ciuda intervențiilor succesive ce au avut loc de-a lungul timpului.
