„Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni”, a spus duminică Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la finalul Sfintei Liturghii de la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală.

Preafericirea Sa a vorbit despre Pilda samarineanului milostiv și a extras din aceasta trei învățături esențiale:

În primul rând, a explicat Patriarhul României, „Pilda samarineanului milostiv este o tâlcuire a tainei mântuirii lumii prin Iisus Hristos, dar și o lumină pentru lucrarea filantropică a Bisericii și a fiecărui creștin în parte”.

Vindecarea celui căzut între tâlhari prin ungerea cu untdelemn și vin reprezintă vindecarea oamenilor de răni prin botez și maslu, dar mai ales prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului.

Iar, în al treilea rând, „casa de oaspeți în care se vindecă cei răniți de multe păcate și patimi este Biserica”.

Imaginea înstrăinării omului de Dumnezeu

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre imaginea coborârii de la Ierusalim la Ierihon, despre care a spus că reprezintă imaginea înstrăinării omului de Dumnezeu.

„Coborârea de la Ierusalim la Ierihon reprezintă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu. Omul căzut între tâlhari reprezintă pe Adam care, prin neascultare de Dumnezeu, s-a făcut purtător de multe ispite și de multe răni din partea vrăjmașilor, demonii, și aceasta a dus cu timpul la degradarea omenirii, la înstrăinarea ei de Dumnezeu, la multe păcate și multe patimi care apoi au dus la moartea fizică a oamenilor”.

Ca taină a degradării ființei umane, coborârea de la Ierusalim spre Ierihon, „este simbolizată prin această distanță, pentru că Ierusalimul simboliza raiul pe care l-au pierdut strămoșii noștri prin păcatul neascultării, iar Ierihonul simboliza lumea”, a explicat Preafericirea Sa.

„Pe acest drum vine samarineanul milostiv. El călătorește ca un străin, pentru că între iudei și samarineni era un dispreț reciproc, iar iudeii considerau pe samarineni inferiori, deoarece aceștia amestecaseră credința și modul lor de a viețui cu obiceiuri de la popoarele asiro-babiloniene care au stăpânit o vreme înainte de Hristos”.

Taina mântuirii în Iisus Hristos

„Samarineanul reprezenta un om de la care niciodată nu s-ar aștepta un iudeu să primească un ajutor. Oricum, aici este marea taină a mântuirii în Iisus Hristos: nici preotul și nici levitul, care reprezentau slujitorii formaliști și legaliști ai Legii Vechi, nu au fost în stare să unească credința cu iubirea milostivă”.

De asemenea, Preafericirea Sa a evidențiat faptul că samarineanul milostiv îl reprezintă în mod simbolic pe Hristos, pentru că „vede pe cel rănit și are milă de el, ceea ce înseamnă că nu mai conta de ce etnie, de ce stare socială sau de ce vârstă era cel rănit. Și îndată toarnă pe rănile lui untdelemn și vin, ceea ce înseamnă că i-a pansat rănile spre vindecare”.

Cei doi dinari

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de asemenea elementele care fac parte din firul narativ al pildei, precum cei doi dinari lăsați de către samarinean pentru îngrijirea bolnavului.

„Mântuitorul Iisus Hristos, în această Pildă a samarineanului milostiv, vorbește mai întâi despre mântuirea neamului omenesc. În casa aceasta de oaspeți, bunul samarinean intră și nu-l lasă singur, nu-l predă gazdei pe cel rănit, zicându-i să aibă grijă de el, ci rămâne peste noapte îngrijindu-l, stă cu el, nu doar îl predă și pleacă, ceea ce înseamnă că, remarcă Sfinții Părinți, el însuși a avut grijă în o parte a vremii de cel rănit. Iar dimineața, la plecare, a zis gazdei: Ia doi dinari și când mă voi întoarce, îți voi da și ce ai mai cheltuit în plus”.

„Acești doi dinari reprezintă scrierile Vechiului Testament și ale Noului Testament, care sunt date ca leacuri pentru mântuirea sufletului rănit de păcate și patimi. Aceasta înseamnă că la a doua venire răsplătește celor care au avut grijă de cei bolnavi în casa de oaspeți, adică răsplătește slujitorilor casei de oaspeți, slujitorilor Bisericii, ceea ce au făcut în plus”.

Lucrarea filantropică a Bisericii

„Biserica a fost inspirată de această Evanghelie și a construit case pentru oaspeți, pentru călători, spitale pentru bolnavi, case pentru bătrâni, cămine pentru copii și multe forme de ajutorare a celor suferinzi”.

„Pentru că iubirea milostivă a lui Hristos, care ajută pe cel aflat în suferință, dacă este prezentă în sufletul creștinului, creștinul respectiv devine aproapele celui aflat în nevoi și în suferință, chiar dacă nu este de același neam, de aceeași vârstă, de aceeași profesie. Uneori, poate un străin să te ajute mai mult decât un prieten care te-a uitat”.

„Să ajutăm cu iubire smerită și milostivă pe cei aflați în nevoi și atunci vom deveni mâinile iubirii milostive ale lui Hristos, spre slava preasfintei Treimi și a noastră mântuire”, a spus la final Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Foto credit: Ziarul Lumina