Se împlinesc 10 ani de la mutarea la cele veșnice a Reginei Ana a României – decorată în război, soție de rege în exil și mamă a cinci prințese.
Româncă prin adopție și destin, la fel ca celelalte regine ale României, Regina Ana a dovedit că femeile sunt capabile de bărbăție pe front, dar sunt și mângâiere și sprijin moral în familie, unde au un rolul uriaș: dau viață și educație copiilor.
Ana Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma s-a născut la Paris în 18 septembrie 1923 și a primit cinci nume de botez, după toate mătușile ei. Părinții, Principele René de Bourbon-Parma și Principesa Margareta a Danemarcei, au mai avut încă trei copii, toți băieți, ceea ce ar putea explica pasiunile „băiețești” ale principesei în copilărie: mersul cu bicicleta și pescuitul.
Alintată cu numele de Nane (în engleză Nan), a copilărit în Franța, Spania și Portugalia, iar în 1939 s-a mutat în SUA. Ulterior, a locuit în Danemarca, Elveția și Anglia. Problemele financiare cu care s-au confruntat după 1930 i-au învățat pe cei patru frați să fie modești, cumpătați și să nu pună preț pe lucrurile materiale. A fost o lecție importantă pentru o viitoare regină în exil.
Pledoarie pentru simplitate
Îi plăcea să citească, să lucreze în grădină și să se bucure de lucrurile simple ale vieții. Se ferea de tot ce era prea artificial sau protocolar. Aprecia onestitatea și ura aroganța. Moda nu a interesat-o.
„Văd frumusețea altfel. Nu fac această afirmație din modestie, ci din lipsă de interes pentru acest capitol. Nu țin să fiu la modă, fiindcă o consider o pierdere de timp și un fel de a arunca banii pe fereastră”, a spus cândva regina.
În perioada studiilor de artă de la New York (1939-1941), a lucrat la magazinul universal Macy’s, unde vindea panglici și flori artificiale. Mai târziu, a declarat că acolo a învățat cât de important este să primești un „mulțumesc” și un salut atunci când îi servești pe oameni.
Dragoste în război și nuntă în exil
În 1943, a urmat exemplul tatălui și fraților ei și s-a înrolat voluntar în Forțele Franceze Libere. A fost soră de caritate și șofer de ambulanță pe fronturile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania. Aceasta i-a adus gradul de locotenent și o decorație din partea statului francez, care a distins-o cu Crucea de Război a Franței.
Regele Mihai a văzut-o într-un buletin de știri filmat în Maroc în 1943 și probabil s-a îndrăgostit imediat, pentru că l-a rugat pe proiecționist să-i scoată pe hârtie foto câteva cadre din film în care apărea chipul Prințesei Ana de Bourbon-Parma.
Peste un an, Regele Mihai a reușit să scoată România din alianța cu germanii și a dat ordin Armatei Române să elibereze de naziști toate teritoriile. Actul său, cunoscut ca întoarcerea armelor din 23 august 1944, a scurtat cu șase luni durata celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.
Regele României a întâlnit-o abia în 1947, la nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Atunci, probabil intimidată de statura Regelui Mihai, în loc să facă o reverență, prințesa a luat poziție de drepți și a salutat lovind călcâiele, ca în armată. A mărturisit mai târziu că s-a simțit atât de jenată, încât a ieșit imediat. După două săptămâni, regele a cerut-o în căsătorie.
Din nefericire, nunta a avut loc în exil, la Atena, după ce regele a fost forțat de guvernul comunist, instalat cu forța armelor de Uniunea Sovietică, să renunțe la tron. Prințesa Ana se căsătorea cu un rege fără țară.
Nici cununia nu a fost ușoară, deoarece noua regină era catolică, iar Vaticanul i-a refuzat dispensa – problemă rezolvată prin celebrarea căsătoriei după ritul ortodox. Ceremonia catolică a avut loc abia după 18 ani, la Monaco, grație intervențiilor cuplului princiar Rainier și Grace de Monaco.
Exilul
Noua Familie Regală a României în exil a fost găzduită o vreme de Regina Elena, mama Regelui Mihai, la Florența, apoi de Principesa Margareta, mama Reginei Ana, la Copenhaga. În 1950, s-au mutat în Anglia, unde au avut o fermă.
Vindeau ouă și legume vecinilor și la piață. Li se născuseră deja primele două fiice, Principesele Margareta și Elena. Au urmat nașterea Principesei Irina (1953), a Principesei Sofia (1957) și Principesei Maria (1964).
„Am grijă de copii și de găini”
În 1953, Regina Ana le declara simplu reporterilor britanici: „Fac tot ce pot. Am grijă de copii și de găini”. Era obișnuită cu munca din tinerețe, când Danemarca fusese ocupată de naziști, iar familia s-a refugiat în SUA.
În timp ce ea muncise la Macy’s în New York, mama ei, Prințesa Margareta a Danemarcei, lucrase în atelierul unui pălărier, iar tatăl, Prințul René de Bourbon-Parma, la o companie de gaz.
Frivolitățile nu erau pentru familia unui rege exilat
În acest timp, regele s-a străduit să prezinte opiniei publice situația din România ocupată de sovietici, dar fără a stârni interes în Occidentul preocupat de propria reconstrucție. Regina Ana a avut misiunea de a-și sprijini moral soțul, un rege fără țară, dar care era frământat de destinul țării sale.
„Noi am considerat că trebuie să trăim în așa fel încât, fie și numai în fața conștiinței noastre, să reiasă că suntem în doliu pentru țară”, i-a spus regele scriitorului Mircea Ciobanu după căderea comunismului.
„Noi nu puteam să umblăm oricum în lume, să ne îngăduim libertăți în niciun nivel al existenței noastre. Amuzamente, frivolități – acestea erau pentru alții, nu pentru noi, care veneam din mijlocul unui popor suferind. Acest gând ne-a dictat comportamentul.”
Chiar dacă aceasta a fost atmosfera din Familia Regală a României, regele a fost un tată bun pentru copii și s-a străduit să câștige bani pentru familie punându-și la lucru toate darurile și abilitățile: a reparat și testat avioane și chiar a lucrat o perioadă ca broker pe Wall Street.
Întoarcerea din exil
După întoarcerea din exil (1997), Regina Ana i-a fost alături Regelui Mihai cu discreția adevăratei nobleți: deși niciodată încoronată, a fost cea mai longevivă regină a României, țară față de care și-a făcut exemplar datoria – făcându-și exemplar datoria față de familia sa.
„Sunt o femeie normală, care a avut bucuria, fericirea de a se căsători cu un om extraordinar, regele Mihai de România”, a declarat ea. „Sunt mândră să-i fiu soție și cred că pot privi acolo sus și pot spune: Doamne, îți mulțumesc!” a mai spus regina cu altă ocazie.
Majestatea Sa a plecat la Domnul în data de 1 august 2016, în Elveția și este înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș – Necropolă Regală.
Surse: Muzeul Femeilor Remarcabile; Rador; Matricea românească
Sursa foto: TVR (deschidere articol)
