Cum trebuie să fie postul nostru? Pe ce trebuie să ne axăm pentru a ne curăți de păcate?
Perioada Postului Mare este vremea mântuirii, o perioadă specială din viața noastră pe care trebuie să o dedicăm pocăinței și întoarcerii noastre la Dumnezeu. De ar fi viața unui om jumătate de zi, ar avea destule păcate pentru care să plângă. Un om păcătos se poate întoarce atunci când lucrează darul lui Dumnezeu și voința personală, atunci când rodesc lacrimile unei pocăințe adevărate, autentice, așa cum a manifestat-o și Cuvioasa Maria Egipteanca.
Postul trebuie să fie discret, de taină, nu o lucrare care se săvârșește în fața oamenilor sau pentru a fi lăudați de aceștia. Maria Egipteanca a căzut în păcate în Alexandria. Ea ar fi putut face pocăința în văzul lumii pe treptele unei biserici din Alexandria, marea cetate, foarte vestită în acea vreme, unul dintre cele mai importante centre ale lumii vechi. Nu s-a pocăit în cetate, în fața tuturor, ci a preferat pocăința făcută cu discreție, după cuvintele Mântuitorului, care ne îndeamnă permanent la ferirea de ochii lumii atunci când ne rugăm, când postim, când facem bine: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” (Mt. 6, 6).
Milostenia nu trebuie făcută pentru a o vedea oamenii, la colțurile ulițelor pentru a fi lăudați, pentru că „adevărat vă spun că aceștia și-au luat plata lor” (Mt. 6, 5). Plata lor înseamnă lauda din partea oamenilor. Or, în Postul Mare și în toate perioadele de post și de pocăință ni se recomandă faptele bune: postul în primul rând, rugăciunea, milostenia, meditația, căința, toate trebuie să fie săvârșite departe de ochii oamenilor. Cei care fac acest lucru doar pentru a fi lăudați de oameni își iau plata lor, adică lauda oamenilor care este mai schimbătoare decât visele și mai înșelătoare decât toate lucrurile trecătoare. Părerea oamenilor dintotdeauna a fost și este schimbătoare, relativă. Astăzi cineva te apreciază, mâine nu te mai cunoaște; astăzi îți adresează cuvinte de laudă, elogii, mâine te vorbește pe la colțuri. Or, ce interes avem noi să fim lăudați de oameni? De aceea se recomandă ca în timpul postului rugăciunea, postul, milostenia să rămână cunoscute doar de către Dumnezeu, și El, care vede cele ascunse, va răsplăti „în ziua aceea”. Răsplata din veșnica Sa Împărăție este esențialul, răsplata oamenilor – o simplă amăgire.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, apărut sub semnătura Părintelui Arhim. Timotei Aioanei)
