„Drumul vieții fiecăruia se aseamănă cel al fiului din Evanghelia de astăzi”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul în Duminica Întoarcerii Fiului risipitor.
„Ne aducem aminte de casa părintească a fiecăruia, de bucuriile și întristările copilăriei și tinereții, când, în general, oamenii pleacă de parte de părinți, de rudenii și de locurile cu care s-au obișnuit.”
„Plecarea în lumea cea mare, chiar dacă nu întotdeauna este însoțită de cumplita decădere, este în general o risipire, o risipire pe care oamenii înțelepți o înțeleg mai târziu”, a subliniat Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Amintirea drumului înapoi spre casa părinților „ne luminează drumul în viață”, a mai spus Preasfinția Sa. „Evanghelia aceasta ne oferă tuturor prilejul de a fi părinți buni, dar și de a fi copii buni.”
Îndepărtarea ca libertate greșit înțeleasă
Iar „țara îndepărtată de care vorbește Evanghelistul Luca este spațiul libertății, pe care fiecare ni-l căutăm. Nu are rost să ne ascundem: tot mai multă libertate dorește fiecare dintre noi. Când este îngrădit, când este sfătuit, când este îndrumat, nu acceptă”, a remarcat ierarhul.
„Și ajungem într-o țară îndepărtată, care este, pe de o parte, dorința noastră de libertate greșit înțeleasă și, pe de altă parte, șederea departe de Dumnezeu. Țara îndepărtată este țara care ne secătuiește toate avuțiile.”
„E grea înstrăinarea, e grea despărțirea de Dumnezeu prin păcat, oricum s-ar numi acest păcat. Dar mult mai importantă este întoarcerea, mult mai prețuită – nu de oameni, că oamenii nu prețuiesc nimic – dar prețuită de Dumnezeu, că se spune că și îngerii se bucură de întoarcerea celor păcătoși”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
Trei risipitori, dintre care un „hoț de mărgăritare”
„Toate cele trei personaje ale acestei parabole risipesc, e drept, în mod diferit: Tatăl, care este Părintele cel Bun, risipește bunătate fără margini nu doar față de fiul care s-a întors, ci față de umanitatea întreagă, față de lume”, a explicat Preasfinția Sa.
Fiul este cel care a risipit bogăția primită de la tată, iar fratele lui „a risipit și el dragostea pe care trebuia să o arate fratelui: nu s-a bucurat de întoarcerea lui, nu a avut puterea să înțeleagă revenirea, regăsirea și iubirea care niciodată în piere”.
„Inspirată din cuvintele Scripturii, o preafrumoasă piesă de teatru ne vorbește despre un hoț de mărgăritare”, a amintit părintele episcop vicar. „Tatăl rămânea pe corabie, iar fiul se scufunda ajutat de o funie. Când nu mai putea rămâne mai mult de câteva minute în adâncul mării, îi făcea semn, iar tatăl îl trăgea îndărăt pe corabie.”
După ce și-a luat o parte din perlele culese, acest „hoț de mărgăritare” a plecat departe și le-a risipit. Întors acasă, i-a spus tatălui său: „Am plecat cu mărgăritarele și acum mă întorc sărac”. Dar tatăl a replicat: „Te-ai întors bogat, nu sărac, pentru că lacrimile tale sunt la fel de prețioase sau chiar mai prețioase decât mărgăritarele”.
„Hoțul de mărgăritare ne reprezintă și de noi, iubiți credincioși”, a subliniat ierarhul, amintind că nu trebuie să-i privim cu superioritate pe cei care au păcătuit: „Uităm că, uneori, lacrima este mai prețioasă decât mărgăritarul. Lacrima cuiva, care curge din adâncul inimii, poate spăla toate păcatele”.
Amintirea drumului spre casă
„Așadar, când suntem în prăpastie, să nu deznădăjduim și, când suntem pe vârf de munte, să nu amețim”, a mai spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. „Indiferent de depărtarea la care ne-am aflat sau ne aflăm de Dumnezeu, întoarcerea este singura soluție – întoarcerea către casă”.
„De câte ori ne-am rătăcit când eram copii mergând prin grădini, pe drumuri pe care nu le știam, eram derutați când nu găseam drumul către casă? Acest drum revine mereu în amintirea noastră. De aceea, drumul către casa părintească și către casa Părintelui celui Bun este ținta fiecăruia dintre noi.”
Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a slujit duminică la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.
Foto credit: Mănăstirea Radu Vodă
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
