Episcopul vicar Nectarie de Bogdania al Arhiepiscopiei Basarabiei a oficiat miercuri Sfânta Liturghie cu ocazia hramului Mănăstirii „Schimbarea la Față a Domnului” – Slatina din județul Suceava.
În predica adresată sutelor de pelerini care au participat la slujbă, Preasfinția Sa a vorbit despre taina Luminii necreate.
„Sfântul Grigorie Palama ne spune că Schimbarea la Față este o taină a luminii harului care transformă pe cel ce se deschide lui Dumnezeu. El adaugă că, pentru a vedea această lumină, sufletul trebuie să se curețe de patimi și să se smerească înaintea Domnului”.
Curățirea de patimi se face prin post, rugăciune, spovedanie, milostenii și alte fapte bune, desăvârșindu-se cu ascultarea „Cuvântului lui Dumnezeu, conform poruncii glasului din cer: Pe Acesta să-L ascultați”.
„Motivul este că ascultarea este începutul tuturor virtuților, poarta prin care trecem spre o viață nouă. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne reamintește că menirea omului este să devină icoană a slavei lui Dumnezeu. Această icoană se va forma în sufletul care a primit curățirea de patimi și înnoirea”.
O perioadă de școală a sufletului
Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania i-a îndemnat pe credincioși să considere Postul Adormirii Maicii Domnului ca o perioadă de școală a sufletului.
„Să urmăm această înnoire a minții, a vieții, a sufletului, începând cu smerenia, care recunoaște că suntem dependenți de puterea și de harul lui Dumnezeu și că fără El nu putem face nimic bun”.
„Să pășim cu credință și nădejde în această perioadă, lăsând ca Lumina lui Hristos să ne transforme, să ne înnoiască inima și să ne pregătească pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, când Maica Domnului se va odihni întru Domnul, dar va rămâne mereu mijlocitoare și ocrotitoare tuturor celor ce o cheamă cu credință”, a fost îndemnul final al ierarhului.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele profesor Ion Vicovan a prezentat aspecte mai puțin cunoscute din viața domnitorului Alexandru Lăpușneanu, evidențiind iubirea de Biserică și neam și vocația de ctitor de lăcașuri sfinte, atât în țară (mănăstirile Slatina – Suceava, Pângărați – Neamț și Socola – Iași), cât și în afara granițelor, îndeosebi în Muntele Athos (mănăstirile Dochiaru și Caracalu).
Mănăstirea Slatina
Mănăstirea Slatina a fost construită în perioada 1553-1564 de domnul Alexandru Lăpușneanu, fiind prima ctitorie dintr-o listă ce cuprinde așezăminte monahale din țară și de peste hotare.
În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a avut un rol important pe linia frontului, călugării tineri mergând pe câmpul de luptă ca infirmieri, iar cei mai în vârstă, rămași în vatra monahală, îngrijind răniții.
O nouă perioadă de înflorire a cunoscut Mănăstirea Slatina sub stăreția Sf. Cleopa de la Sihăstria (1949-1956) și a părintelui Emilian Olaru (1956-1960), fiind o adevărată pepinieră duhovnicească, în care s-au format figuri de seamă ale Ortodoxiei românești din secolul al XX-lea: Paisie Olaru, Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, Antonie Plămădeală, Andrei Scrima ș.a..
Ca urmare a Decretului 410 din 1959, a fost desființată, fiind reactivată în 1962, însă ca mănăstire de maici.
Ultimele două decenii au fost înfloritoare pentru fortăreața duhovnicească de pe malul pârâului Suha, desfășurându-se ample lucrări de renovare și restaurare.
Sursă foto: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
