Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a oficiat, duminică, Sfânta Liturghie, la Mănăstirea Teodoreni, ctitorie a familiei Movileștilor.
După citirea Evangheliei despre Umblarea pe mare și Potolirea furtunii, ierarhul a rostit o omilie despre încercările vieții și credința în ajutorul lui Dumnezeu.
În cadrul slujbei ierodiaconul Iustin Ungureanu a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Liteni, iar monahul Onesim ierodiacon.
La final, stavrofora Marina Andreica, stareța mănăstirii, a mulțumit ierarhilor și credincioșilor, oferindu-i Preasfințitului Părinte Damaschin părticele din moaștele Sfântului Pantelimon și un set de metanii.
Credincioșii au primit în dar Cartea de Rugăciuni – Ediția Jubileu, cu texte alcătuite de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, ca binecuvântare și întărire duhovnicească.
Istoricul Mănăstirii Teodoreni
La cumpăna secolelor XVI–XVII, postelnicul Toader Movilă, frate cu domnii Ieremia și Simion Movilă, a ctitorit Mănăstirea Teodoreni, pe locul unei biserici de lemn din 1472, închinată de Ștefan cel Mare.
Ctitorul a ales ca hram Înălțarea Domnului. Într-un document din 1604, Toader Movilă detaliază generozitatea cu care a împodobit biserica și a înzestrat-o cu bunuri, animale și moșii, aducând și ruteni pentru muncile agricole, ceea ce a dus la formarea satului Teodoreni. În lipsa pisaniei originale, informațiile despre începuturile mănăstirii sunt susținute de documente rare și de inscripții parțiale, insuficiente pentru a stabili cu certitudine anul zidirii.
După moartea ctitorului, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin, cu momente de stabilitate în timpul domniei lui Vasile Lupu. În 1664, Miron Costin, căsătorit cu nepoata ctitorului, a închinat lăcașul Mănăstirii Sfântul Pavel din Muntele Athos.
Pe timp de război
În secolul XVIII, războiul ruso-turc și anexarea Bucovinei de către Habsburgi au dus la degradarea clădirilor. Între 1783–1785, mitropolitul Anania, egumen al mănăstirii, a restaurat-o, aducând o nouă catapeteasmă și pictură realizată de ierodiaconul Veniamin.
După secularizarea averilor mănăstirești (1863), mănăstirea a fost desființată, devenind biserică parohială pentru noua comunitate Burdujeni.
Între 1986–1992, complexul a fost renovat. Reînființarea mănăstirii ca așezământ monahal de maici a fost decisă de Patriarhul Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei, în data de 10 octombrie 1992, sub conducerea stareței Nimfodora Utale. Biserica este cunoscută și ca „sora mai mică a Suceviței”.
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
