Proorociile vechi-testamentare, împlinite în persoana Mariei

Urmărind istoria omenirii și, mai cu seamă, istoria poporului ales, cel care primise sarcina păstrării nealterate a închinării adevărate la Dumnezeu, pe temeiul revelației divine, se poate observa limpede că neamul omenesc se afunda, din ce în ce mai mult, în pâcla păcatelor, nefiind în stare de a se ridica prin propriile lui puteri. Pierzând comuniunea cu Dumnezeu, popoarele pământului au căzut în idolatrie, iar poporul ales, deși a beneficiat de asistență divină permanentă, fiind adesea călăuzit de patriarhi, prooroci și drepți, a urmat aceeași traiectorie de îndepărtare și cădere din har. Toate mijloacele pedagogice utilizate de Dumnezeu, de la potop și până la dominațiile străine (egipteană, babiloniană și romană), n-au reușit îndreptarea, ci au sporit revolta, egoismul și fățărnicia.

De aceea, se impunea cu necesitate împlinirea planului veșnic al lui Dumnezeu cu lumea, în care întruparea Fiului lui Dumnezeu era o coordonată esențială. Iar întruparea nu se putea realiza fără apariția acelei persoane neprihănite, care să-L poată purta în pântece pe Dumnezeu. Ea este prefigurată în Vechiul Testament de scara care unea cerul cu pământul, care i s-a arătat în vis patriarhului Iacov în Betel, și pe care suiau și coborau îngerii lui Dumnezeu. Taina creștinătății, ne spune Sf. Ap. Pavel, pornește tocmai de la această realitate: Dumnezeu S-a arătat în trup (I Timotei 3, 16). Iar Nașterea Sa va fi supranaturală, după încredințarea profetului Isaia: „Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu, și vor pune numele lui Emanuel, care se tâlcuiește: „Dumnezeu este cu noi””.

Mai multe informații în Ziarul Lumina

Comentarii Facebook


Știri recente

Mic dicționar de isihasm

În vacarmul societății de azi, isihia poate fi salvatoare de suflete. Am selectat câțiva termeni legați de această practică ortodoxă care, deși poate fi percepută drept simplă și accesibilă, este extrem de complexă și de…