În urmă cu 70 de ani monahia Macaria a descoperit, prin revelație divină, Sfintele Moaște ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou.
În amintirea acelei zile binecuvântate, Sfântul Efrem este cinstit atât în 3 ianuarie de „Aflarea Sfintelor sale Moaște” cât și în 5 mai de „Adormirea Sa întru Domnul”.
Sfântul Efrem
Sfântul Efrem cel Nou a trăit de la vârsta de 14 ani în Mănăstirea „Buna Vestire” de lângă localitatea Néa Makri, unde a fost și martirizat.
În anul 1416 otomanii au ocupat regiunea Atica. În anul 1424, atacând mănăstirea, otomanii au tăiat capetele tuturor călugărilor, iar Sfântul Efrem a scăpat nevătămat, deoarece se afla într-o peşteră în care obişnuia să se roage.
În anul următor, păgânii au atacat din nou mănăstirea, prinzându-l și pe Sfântul Efrem. În ziua de 14 septembrie 1425, când Sfântul împlinea 41 de ani, a fost luat rob. Vreme de opt luni și jumătate a fost supus la chinuri groaznice chiar în curtea mănăstirii sale pentru a se lepăda de credința creștină.
Păgânii, văzând că Sfântul Efrem rabdă cu bărbăție chinurile, l-au țintuit cu piroane de un dud, l-au spânzurat cu capul în jos, i-au străpuns trupul cu piroane de fier și, în cele din urmă, i-au înfipt în pântece un lemn aprins.
Sfântul Efrem s-a mutat la Domnul în ziua de 5 mai, în vârstă fiind de 42 de ani.
Sfântul Efrem cel Nou a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în luna mai 2014, la trei ani după ce Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a aprobat propunerea de canonizare a Noului Mucenic Efrem din Nea Makri venită din partea Bisericii Greciei.
Din data de 3 mai 2015, obştea Mănăstirii Radu Vodă a primit prin Înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, un fragment din Sfintele Moaşte ale Mucenicului Efrem cel Nou.
Troparul Sfântul Efrem cel Nou
„Pe cel ce odinioară în Muntele celor fără de prihană lui Hristos bine a plăcut și nouă cunoscut s-a făcut la aflarea sfintelor lui moaște, pe Efrem cel între cuvioși Mucenic, și între mucenici Cuvios, mulțimile ortodocșilor cu cântări să-l cinstim. Căci în cuvioasă nevoință și mucenicească luptă, cu dumnezeiască cuviință a voinicit. Și rușinând taberele vrăjmașilor celor văzuți și nevăzuți, cu mucenicească diademă de mâna Domnului a fost încununat și tuturor cere de la Domnul pace și dumnezeiască milă”.
Foto credit: Doxologia.ro
