Postul Mare – răstimp de primenire și nevoință

Postul Mare este unul din cele mai frumoase răstimpuri liturgice ale anului bisericesc, în care suntem chemați la pocăință și postire intensă, adică la primenire sufletească (mărturisirea păcatelor în Spovedanie, precum și întărirea gândului de a ne îndrepta viața) și la nevoință trupească și sufletească (abstinență de la alimente de origine animală – carne, ouă și lactate – , dar și de la păcat și de la răutate; înmulțirea rugăciunii și a faptelor bune).

Pentru a folosi o metaforă, am putea spune că Biserica, prin slujbele specifice acestei perioade (Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul), ne invită să ne facem o „revizie, inspecție tehnică” riguroasă asupra vieții noastre. Este un fel de „răsucire” înspre noi înșine, concretizată în asumarea propriei noastre interiorități, care ne va ajuta să avem o imagine mai justă despre noi înșine.

Desigur, toate acestea devin realizabile, dacă vom ține cont de rostul esențial al postirii: schimbarea conținutului păcătos al vieții noastre în tânjire perpetuă de a-L cuceri pe Dumnezeu să vină în inima noastră. Dacă energia postului nu ne schimbă sau nu ne virează existența de la păcat la virtute, de la cele pământești la cele cerești, de la cele trecătoare la cele veșnice, de la diavol la Dumnezeu, atunci rămâne o simplă dietă alimentară, fără putința de a ne determina să dorim cât mai mult săvârșirea binelui. Nu postirea în sine este importantă, ci bucuria inimii de a-L avea pe Dumnezeu ca pe Mirele cel mai de preț al vieții noastre.

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente