„Pocăinţa nu este un simplu regret emoţional, îmi pare rău de ce am făcut, ci înseamnă o schimbare a modului de a gândi, de a vorbi şi de a făptui”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Duminica după Botezul Domnului.
Textul evangheliei din această zi prezintă începutul propovăduirii Domnului.
„De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4:17).
Patriarhul a menţionat în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală că pocăinţa la care face referire Mântuitorul Hristos presupune o schimbare a vieţii.
„Viaţa trăită în neascultare faţă de Dumnezeu se schimbă în viaţă trăită în ascultare faţă de Dumnezeu. Viaţa trăită în fapte rele se schimbă în viaţă trăită săvârşind fapte bune”.
Tot în acest context, Părintele Patriarh a explicat cum începe renaşterea spirituală a omului păcătos.
„Prin credinţa în Hristos, prin pocăinţă şi prin primirea Sfântului Botez în numele Preasfintei Treimi”, întrucât „Sfânta Taină a Botezului şi Sfânta Taină a Pocăinţei sunt izvoare de lumină şi bucurie pentru viaţa creştină”.
Întrucât am fost botezaţi în numele, lumina şi iubirea Preasfintei Treimi, îndemnul Preafericirii Sale a fost ca „în tot timpul vieţii noastre” să preaslăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, prin gând şi cuvânt, prin rugăciune şi fapte bune.
Oferind un exemplu duhovnicesc, Patriarhul a reiterat cuvintele Sfântului Antonie cel Mare rostite înainte de moarte:
„Dacă ai trăi mai mult, ce-ai mai face? Şi el n-a dezvoltat vreun program de nicio formă socială sau culturală, ci a zis: Dacă aş trăi mai mult, aş învăţa să mă pocăiesc mai bine. Şi aceasta a spus-o după zeci de ani de nevoinţă, de post şi de rugăciune”.
Spre finalul predicii sale, Patriarhul a precizat că pocăinţa trebuie să fie „o permanentă curăţire” de păcatele săvârşite cu gândul, cuvântul şi fapta, pentru a dobândi „mântuirea şi sfinţenia” ca daruri ale Împărăţiei lui Dumnezeu.
Foto credit: Basilica.ro
