„Crucea este semnul unei lucrări dătătoare de viață”, a spus sâmbătă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Este mai tare decât păcatul, iadul și moartea și de aceea ea este considerată apărătoare a creștinilor şi semn de biruință asupra răutăților pricinuite de păcate și asupra diavolului care caută să-i dezbine pe oameni și să-i despartă de Dumnezeu”, a subliniat Patriarhul în omilia rostită în timpul Sfintei Liturghii de la Catedrala Patriarhală.
Alături de Patriarhul României a slujit şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal.
Patriarhul a mai explicat în predica sa ce reprezintă crucea pentru cei care cred în Iisus Hristos.
„Crucea este puterea lui Dumnezeu: în ea este concentrată puterea iubirii milostive a lui Hristos, putere iertătoare și jertfelnică, dar și puterea Învierii Sale”.
„De aceea, noi cântăm Crucii Tale ne închinăm Hristoase și sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim”.
Potrivit Preafericirii Sale, crucea nu este doar semnul suferinței și al morții lui Hristos pe cruce, ci este și „semnul biruinței lui Hristos prin Înviere”, oferind ca exemplu un gest liturgic din noaptea de Paşti.
„Preotul ridică Sfânta Cruce, adaugă la ea lumânarea Învierii, zice Hristos a înviat! și noi răspundem Adevărat a înviat!”.
Patriarhul a vorbit apoi despre cinstirea crucii de la începuturile creştinismului.
Crucea a fost cinstită de Sfinţii Apostoli, iar „primii creștini au pus pe morminte sau pe sarcofagul în care au fost înmormântați semnul Sfintei Cruci și au început să folosească semnul Sfintei Cruci în toate rugăciunile şi slujbele”.
Sfinţii Împăraţi şi crucea biruinţei
Patriarhul a făcut referire la legătura dintre Sfânta Cruce şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, amintind că Sfânta Cruce apare pictată între ei în icoana acestora.
„Sfântul Împărat Constantin a văzut pe cer semnul Sfintei Cruci, iar mama sa Elena a găsit în pământ lemnul Sfintei Cruci”.
Crucea ca mărturie a credinţei
Sărbătoarea de astăzi arată că Biserica cinstește Crucea Mântuitorului Iisus Hristos atât în formă concretă, materială, cât și în forma ei duhovnicească în înțelesul de semn de biruință.
Patriarhul a subliniat că poate fi observată „peste tot” mărturisirea credinţei în Hristos prin semnul Sfintei Cruci şi a oferit câteva exemple:
„Găsim crucea pe turlele bisericii, mai ales pe turla principală care este un catarg, iar biserica este în formă de corabie. În biserică vedem crucea pe catapeteasmă, pe masa sfântului altar, pe veșmintele preoților, pe multe dintre acoperămintele liturgice”.
„Vedem crucea și pe porțile țăranilor români, încât atunci când se intră în curte se intră într-un spațiu creștin. Crucea a fost pusă la întretăiere de drumuri sau pe marginea drumului ca să ne amintească de Mântuitorul Iisus Hristos care a spus Eu sunt calea, adevărul și viața (Ioan 14:6)”.
„Crucea este pusă lângă izvoare ca să ne amintească de Apa cea vie (Ioan 4:10), adică de harul Duhului Sfânt prin botez și prin toată lucrarea duhovnicească a Bisericii. Crucea este pusă pe înălțimi pentru că El a fost răstignit pe o colină, pe Golgota”.
„Crucea o întâlnim adesea pe pâine. Când mamele noastre pun aluatul la copt sau după ce scot pâinea din cuptor fac semnul Sfintei Cruci. Vedem peste tot semnul Sfintei Cruci care în mod concentrat ne arată iubirea lui Hristos mai tare decât moartea”.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene