Părintele Daniil Sandu Tudor, un promotor al rugăciunii isihaste în Rugul Aprins

Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor a fost unul dintre membrii fondatori ai Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim din Capitală și un promotor al rugăciunii isihaste.

Alexandru Teodorescu, pe numele său de mirean, s-a născut în București în ajunul Crăciunului din 1896. A avut de tânăr preocupări intelectuale, încă din sânul familiei.

A urmat liceul la Ploiești până în 1916 când a fost înrolat și trimis pe front în Primul Război Mondial. Experiența războiului l-a făcut să deprindă neliniștea cea bună, așa cum numesc părinții isihaști sporirea grijii pentru mântuire și realizarea importanței vieții veșnice.

Între 1924-28 a studiat la Academia de Arte frumoase din București pe care nu a finalizat-o. În acest timp a debutat cu primul volum de poezii intitulat „Comornic” în care s-a semnat pentru prima dată Sandu Tudor.

A publicat mai multe articole în revista condusă de Nae Ionescu, „Gândirea” ca mai apoi să își publice propria revistă – „Floarea de foc”, numele făcând referire la Rugul Aprins.

În anul 1929 a mers în Sfântul Munte Athos unde a aflat de la monahii români despre curățirea trupului de patimi și rugăciunea inimii care face ca mintea să cugete tot timpul la Hristos.

Perioada 1930-40 a fost marcată de o bogată activitate publicistică, fiind directorul cotidianului „Credința” timp de 5 ani.

Din 1940 a ales să meargă la Mănăstirea Antim, unde a fost închinoviat în 1947 și tuns monah cu numele Agaton un an mai târziu.

La fondarea „Rugului Aprins” el a fost unul din semnatarii scrisorii prin care s-a cerut binecuvântare Patriarhului Nicodim pentru întâlnirile grupului. Temele întâlnirilor erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, Păcatul Originar, Rugăciunea inimii, Hristos în mijlocul nostru și diverse teme din Filocalie.

Daniil Sandu Tudor a compus imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu.

Securitatea regimului ateo-comunist a urmărit de aproape întâlnirile Rugului Aprins ceea ce a dus la arestarea participanților în repetate rânduri.

În preajma anului 1950, monahul Daniil s-a retras din București, pentru o lungă perioadă de timp, la mănăstiri și schituri din țară. A fost hirotonit ieromonah, iar în 1952 primește schima mare la Mănăstirea Sihăstria.

Arhivele securității menționează faptul că spovedea și câte 24 de ore continuu. Din cauza activității sale duhovnicești este arestat în anul 1958 împreună cu alți 15 membri ai Rugului Aprins. Lotul de arestări i-a purtat numele fiind considerat liderul grupului.

Pe 17 noiembrie se împlinesc 60 de ani de la moartea survenită în urma bătăilor îndurate în temnița de la Aiud.


Sursă: Ieroschimanul Daniil Sandu Tudor Versuri, cugetări, eseuri”, volum îngrijit de Arhimandritul Policarp Chițulescu, Editura Basilica, București, 2017.

Sursă foto: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook


Știri recente

O săptămână de post și filantropie: Repere

A cincea săptămână din Postul Mare a fost o nouă săptămână a filantropiei la nivelul Bisericii Ortodoxe Române. Grăuntele de lumină Una dintre cele mai consistente campanii filantropice se desfășoară la Iași. În cadrul proiectului…

Muzeu băcăuan dedică o expoziție Mănăstirii Bogdana de pe Valea Trotușului, unde a fost stareț Sf. Teodosie de la Brazi

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în parteneriat cu Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, a inaugurat joi expoziția foto-documentară „Istorie, Sfințenie și Moștenire: Mănăstirea Bogdana”. Au fost expuse fotografii, manuscrise, documente, obiecte liturgice și de cult și icoane, precum și…