Părintele Dan Damaschin și cel mai greu caz întâlnit: De va pleca, promitem să le fie bine?

UPDATE: Vineri, 26 februarie 2021, la ora 17:27, Veronica a trecut la cele veșnice. Dumnezeu să o odihnească!

Știrea inițială:

„Am cântărit îndelung dacă se cuvine sau nu să vorbesc despre Veronica. De ce? Pentru că este de departe cel mai greu caz din ultima vreme. Pentru că atâta durere a năvălit în inima mea, văzând că timp de 7 ani de boală, în care au mai și venit pe lume vreo 3 copii, nu s-a găsit om să o ajute și s-o scape, atunci când se putea, de o așa nenorocire”, spune Părintele Dan Damaschin.

Părintele a aflat de Veronica pe Facebook. A găsit-o în Dagâța, județul Iași. Este o femeie cu cinci copii (cel mai mare de 13 ani) care, potrivit medicilor, mai are câteva zile de trăit din cauza unui cancer în zona calcaneului, boală veche de 7 ani.

Printre darurile oferite copiilor, părintele a luat și banane.

„În clipa în care am lăsat din brațe cutia de banane, Valentin, mezinul casei (2 ani, n.r.), fără prea multe bune maniere s-a repezit și a smuls un buchet din exoticele fructe. Am gândit, atunci, că o face ca orice copil, din poftă, sau cum ar spune pediatrii, din deficit de potasiu. Doar că următorul lui gest, îmbrăcat în puținele cuvinte știute, a fost să i le dea mamei să mănânce ‹pentru a se face sănătoasă›”.

De va pleca, promitem să le fie bine?

Puternic emoționat, preotul, care nu se află la prima acțiune de acest gen prin satele sărace ale Iașului, își propune să facă tot ce poate pentru copii și pentru femeia suferindă. A pus deja temelia unei noi case lângă locuința lor mică și veche pentru ca „Veronica să mai capete puțină speranță”.

„Dragilor, chiar și dacă am citi printre rânduri, noi știm că în cazul Veronicăi binele nu poate veni decât de Sus sau, mai curând, durerea se va sfârși atunci când va îngădui Dumnezeu. Bineînțeles că nu-mi e deloc ușor, chiar preot fiind, să nu mă gândesc la viitorul acestei familii. Dar, dacă tot spunem că Dumnezeu lucrează prin oameni, e bine să ne mobilizăm cu toții”.

Centrul medico-social „Glasul vieții”

„Tot ieri am hotărât ca nici o mamă să nu mai depindă de ‹protocoale›, ‹asigurări› și de oameni ‹mult prea ocupați› și să nu mai avem copii ce nu-și vor putea aduce aminte de zâmbetul mamei. De aceea, în această vară, vom pune bazele primului centru Medico – social cu absolut toate specialitățile”, anunță părintele.

Acolo părintele vrea ca „indiferent dacă mama are sau nu bani ori asigurare, să beneficieze, și ea și copilul de toate investigațiile și tratamentele necesare”.

„Cât va costa nu mă interesează, sincer. Nu vreau să mă gândesc. Dacă va trebui să adunăm milioane de euro să facem și tomografe și RMN-uri și toate analizele de pe pământ le voi face. Voi merge în genunchi la toate ușile pentru a nu mai avea astfel de cazuri, adică mame cu cinci copii care mor într-o Europă civilizată pentru că pur și simplu nu și-au permis la vremea respectivă o investigație sau poate mai multă atenție pentru că, să spunem, a fost neasigurată”.