Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, rostit cu prilejul lansării primului volum al lucrării Monahismul Ortodox Românesc. Istorie, contribuții și repertorizare, realizat de Patriarhia Română în colaborare cu Academia Română (Aula Academiei Române, București, 4 aprilie 2014):
MONAHISMUL ORTODOX ROMNESC. Istorie, contribuții și repertorizare
Volumul 1: Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent
Proiectul de elaborare și editare a unei lucrări dedicate monahismului ortodox românesc a fost inițiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a propus-o Academiei Române, cu intenția ca aceasta să apară sub egida celor mai importante instituții românești, promotoare ale spiritualității și culturii neamului nostru, repere pentru orice român și creștin, doritor să-și consolideze personalitatea și identitatea sa națională.
Gândită sub forma unei trilogii, această lucrare monumentală nu putea fi realizată într-un timp scurt, dată fiind complexitatea aspectelor privind geneza, istoria și dezvoltarea monahismului creștin ortodox, în general, și a celui românesc în special. Așa se face că, la 1 septembrie 2009, ziua de cinstire a unui sfânt monah, Dionisie cel Smerit din Scythia Minor, părintele erei creștine – Comisia specială mixtă, întrunită la Palatul Patriarhiei din București, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a domnului Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române, și formată din specialiști în istoria poporului și a Bisericii Ortodoxe Române, a formulat temele principale ale fiecăruia din cele trei volume și a stabilit ca perioadă de realizare cel puțin trei ani.
Coordonatori generali ai lucrării despre care se face vorbire astăzi au fost numiți Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu de la Sibiu și Prof. Dr. Nicolae Edroiu de la Cluj, membri corespondenți ai Academiei Române, iar ca secretar, responsabil de legătura permanentă cu autorii și coordonatorii acestui proiect, precum și cu vicepreședinții Comisiei speciale, Acad. Dan Berindei și subsemnatul, a fost desemnat dl Ion-Dragoș Vlădescu, care a ostenit foarte mult, de-a lungul celor patru ani cât s-a lucrat la redactarea și concretizarea primului volum și conturarea celui de-al doilea.
În fața noastră, avem, așadar, cel dintâi volum al lucrării, intitulat Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent, care cuprinde 1040 de pagini și cântărește aprox. 5 kg. Acest volum, prefațat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și apărut la editura Basilica a Patriarhiei Române, bogat ilustrat cu imagini de foarte bună calitate, înfățișând mănăstiri și ctitori de așezăminte monahale, chipuri de cuvioși monahi și ierarhi sfinți, din diferite țări și neamuri creștine ortodoxe, este structurat în 5 mari capitole, cuprinzând 36 de studii de specialitate, realizate de 26 de autori contemporani, profesori de teologie, monahi, istorici și cercetători, reprezentanți ai celor două instituții menționate mai sus.
Pornind de la temeiurile biblice și patristice ce stau la baza monahismului ortodox, autorii au prezentat începuturile monahismului răsăritean în Egipt, Țara Sfântă, Muntele Sinai și Siria, după care au arătat dezvoltarea acestuia în granițele Imperiului Bizantin, îndeosebi în Sfântul Munte Athos, Peninsula Balcanică și teritoriile locuite de slavi, urmată de o analiză comparativă a monahismului apusean, în raport cu cel ortodox românesc. În continuare, a fost prezentat monahismul daco-roman din Scythia Minor, cu personalitățile teologice reprezentative din secolele IV-VI și dezvoltarea monahismului de rit bizantin pe teritoriul României până la anul 1300, apoi, s-au evidențiat mănăstirile ortodoxe ctitorite în Țările Române, începând cu secolul al XIV-lea până la reforma bisericească din timpul lui Cuza. În capitolul patru, a fost prezentată situația monahismului din provinciile istorice românești (Țara Românească, Moldova, Transilvania, Banat, Basarabia, Bucovina și Dobrogea), din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la anul 1918, menționându-se mânăstirile și schiturile românești dispărute din istorie, iar în ultimul capitol, s-a analizat situația monahismului românesc în perioada interbelică, felul în care acesta a rezistat persecuțiilor din perioada comunistă și dezvoltarea sa după 1990, prin reactivarea așezămintelor monahale distruse sau desființate și construirea altora noi, pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.
Prin toate acestea, volumul de față, împreună cu celelalte două: Contribuții ale monahismului ortodox românesc la nivel național și internațional și Dicționarul tuturor mănăstirilor românești, oferă cititorului interesat de istoria monahismului creștin o imagine completă, într-o prezentare sintetică, a tuturor aspectelor privind apariția, istoria și dezvoltarea acestei forme de viețuire creștină, în care se pune accentul pe rugăciune neîntreruptă, isihie, asceză și comuniune spirituală, împletite cu activități fizice, potrivit principiului Ora et labora! Pe de altă parte, lucrarea demonstrează celor mai puțin cunoscători ai istoriei și vieții bisericești că această elită a Bisericii Ortodoxe, monahii, împreună cu cea a învățământului teologic, a contribuit substanțial la promovarea și dezvoltarea culturii și artei românești, întemeiate pe valorile creștine, punând accent pe cunoaștere și trăirea autentică a dreptei credințe, în duhul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos.
Volumul întâi se încheie cu un bogat indice alfabetic al numelor și locurilor folosite în studiile prezentate, ceea ce demonstrează seriozitatea și competența profesională a autorilor și calitatea științifică a lucrării. În concluzie, putem afirma că, după o muncă laborioasă susținută, s-a realizat o lucrare enciclopedică de referință, ceea ce onorează atât Patriarhia, cât și Academia Română, drept pentru care adresăm mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru inițiativa și purtarea sa de grijă permanentă, precum și tuturor ostenitorilor din cele două instituții.
† Ciprian
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
