Doi renumiți medici, Prof. dr. Diana Cimpoeșu, medic-șef UPU‐SMURD Iași, și Dr. Bogdan Iliescu, neurochirurg, au vorbit în presa locală despre relația lor cu divinitatea în practicarea profesiei.

Mărturiile medicilor au apărut miercuri în Ziarul de sănătate, supliment al Ziarului de Iași.

Prof. dr. Diana Cimpoeșu a explicat că această relație cu divinitatea nu se vede în miracole care nu pot fi explicate, ci mai degrabă la cazurile grave, întâlnite din păcate prea des în meseria unui medic urgentist.

Cazurile grave

„De multe ori, când cazul este foarte grav, când e dramatic, pe lângă faptul că lucrez la caz, mă și rog în gând pentru ca persoana respectivă să iasă din situația foarte critică”.

Au fost multe situații grave, spune prof. dr. Diana Cimpoeșu, în care a ajutat în special credința de vindecare a pacienților, care au avut încredere nu doar în divinitate, ci și în medicul care le‐a preluat cazul. Iar de multe ori, aceasta spune că au fost semne că rugăciunea și credința în Dumnezeu au ajutat acolo unde capacitățile medicinei nu au mai putut face nimic: pentru pacienți care au primit tratamentul maximal.

„În cazurile foarte grave, la cei intubați, ventilați și îngrijiți multe zile, familiile ne întreabă de foarte multe ori dacă pot aduce preotul și le spunem că da. În mod clar se vede un ajutor la acești pacienți, care uneori e greu de înțeles, poate să fie într‑un sens sau celălalt, dar el se vede. Vin și preoți catolici sau pastori din alte religii și în mod clar mereu, la solicitare, preotul care este angajatul spitalului și care slujește la Biserica «Sf. Spiridon»”, a punctat prof. dr. Diana Cimpoeșu.

Dr. Bogdan Iliescu, neurochirurg, spune că în viziunea sa religia și medicina sunt 100% complementare, dar dincolo de sensul de credință. Acesta a povestit că orice medic care a făcut facultatea și a înțeles cum funcționează organismul uman, câtă precizie există la nivelul sutelor de mii de procese care trebuie să se deruleze simultan, va pune mai greu la îndoială existența unei forțe divine.

„Eu povestesc tuturor că am avut un șoc în anul 3 sau 4, când făceam histologia, când ne‑am uitat la celule la microscop. Când vezi tot universul ăla, cu milioane de celule, chiar dacă noi nu am văzut atâtea, dar să înțelegi că sunt atâtea particule care fac ceva într‑o chestie atât de mică într‑un mod atât de coerent nu ai cum să ai dubii. Eu atunci am înțeles că există Dumnezeu nu se pune problema de credință, dacă eu cred sau nu, a fost o revelație, a fost șocant”, a spus dr. Bogdan Iliescu.

Situațiile limită

Dr. Bogdan Iliescu a evocat și o situație în care a simțit pe pielea lui o astfel de intervenție pe care nu și‐o poate explica. Era în sala de operații, într‐o procedură complexă, care dura de mult timp și în care a simțit că lucrurile au ajuns pe muchie de cuțit.

„În sensul că nu rezolvasem problema, au apărut deja alte chestiuni îngrijorătoare, era o situație extrem, extrem de dificilă în care, cu tot «skill»‑ul tău, la care ai reușit să ajungi, și cu tot «skill»‑ul echipei din care faci parte, nu mai e suficient să răzbești pe partea cealaltă, să rezolvi problema, să fie bine. În momentul acela, când ești într‑o astfel de situație complexă, se întâmplă uneori un lucru, organismul omului respectiv refuză să cedeze. Nu e ceva ce poți să numești și să identifici științific, pur și simplu alege să lupte, să nu mai piardă sânge, este o manifestare a unei voințe”.

„Mai mult decât credință”

Dr. Bogdan Iliescu a declarat că relația dintre religie și medicină este una foarte intimă, dar nu în aceeași formă pe care o ia relația dintre un credincios și religia de care aparține.

Este „mai mult decât credință”, spune chirurgul, fiindcă el nu trebuie să fie convins să creadă întru‐un loc pe care, spune el, l‐a constatat de atâtea ori în meseria sa.

„Nu e genul de relație în care aprind o lumânare ca să mă ajute Dumnezeu să plouă. E cumva mai mult decât credință: descoperi încontinuu că există această forță care produce viață, o ține, dacă vrea, bine, dacă nu, nu. Nu ai cum să treci peste ea și asta o face «supranaturală», cu ghilimelele de rigoare. În miracolul vieții îl vezi pe Dumnezeu, nu prea mai încape discuție, filosofie, nimic”, a conchis acesta.

Ziarul de Sănătate a vorbit și cu pr. Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor, pentru a înțelege dacă lucrarea medicilor poate fi, în vreo circumstanță, privită cu reținere din partea Bisericii. Acesta a explicat că expresia „crede și nu cerceta” este asimilată în mod eronat creștinismului, că Biserica, în special la Iași, a investit mult în zona medicală și că inclusiv textele sfinte vorbesc despre rolul medicului, al vindecătorului, între oameni.

„Mulți dintre medici au sesizat că atunci când un bolnav este motivat de credință, când are credința că Dumnezeu poate să‑l vindece, prin lucrarea medicului, s‑au întâmplat adevărate minuni. La fel și invers, când cineva este cuprins de deznădejde, nu crede că se poate salva, atunci chiar și intervenția medicului și a medicamentelor care se administrează pot să nu aibă efectul scontat. Asta o spune psihologia modernă, sunt chestiuni verificabile, măsurabile, cum de altfel s‑a văzut și influența rugăciunii în timpul bolii și efectele ei benefice”.

„Încât e clar că a crede sau a nu crede în Dumnezeu e un factor care influențează decisiv procesul de vindecare”, a conchis pr. Constantin Sturzu.

Citește integral în Ziarul de Sănătate.

Foto credit: Ziarul de Iași