Despre rolul femeii s-a scris și vorbit mult. Nașterea și creșterea de prunci, slujirea Bisericii și a societății, ca înfrânare a egoismului ce apare în familie, înseamnă o cruce. De aceea, la slujba Cununiei se cântă un imn închinat mucenicilor. Femeia trebuie să fie permanent călăuzită de dorința de a se jertfi. Aceasta trebuie să apară chiar de la căsătorie, nu numai la momentul nașterii de prunci. Soții care nu-și înfrânează egoismul în doi vor deveni până la urmă netransparenți chiar și lor înșiși. Din fericire, un astfel de scenariu poate fi evitat luând aminte la grăitoarele exemple ale femeilor sfinte care au împodobit Biserica prin virtuțile lor și stau mărturie veșnică pentru urmașele lor dintotdeauna.
Mama! Ce cuvânt viu, ce semnificație aparte are! Atunci când vrem să vorbim despre mamele noastre suntem adesea puși în încurcătură, de aceea parcă acest cuvânt atât de încărcat cu o nespusă iubire ni se pare, fără îndoială, suficient. Ce ar mai putea lămuri stângăcia cuvintelor noastre de vom vrea să vorbim despre mamele noastre? Având imaginea ei precum o icoană înaintea ochilor, în fața căreia ne plecăm întotdeauna cu respect și o sărutăm cu sfială, căutând să dobândim liniștirea, pacea după care tânjim mereu și de care ne este dor, pace pe care numai o mamă o dăruiește deplin și necondiționat fiind hăruită de Dumnezeu, mulțumim cu înflăcărare pentru acest mare dar pe care El ni l-a dat și pentru care poate că niciodată nu ne vom simți vrednic de a-l fi primit.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
