Îndrăgostit de izvoare limpezi și poieni cu flori minunate, călătorind pe drumuri de munte, Calistrat Hogaș a întâlnit un călugăr ce scobora încet, pe potecă, la vale. Se numea Ghermănuță, și întâlnirea cu scriitorul l-a făcut celebru. Literatura română i-a reținut numele, iar iubitorii de frumos îl pomenesc adeseori pe singuraticul călugăr care-și ducea viața în Munții Neamțului. Câți monahi anonimi s-au rugat în singurătățile Nechitului numai Dumnezeu știe. Pomelnicul i-a păstrat pe unii dintre ei, dar numele lor s-a scris în Ceruri. Acolo nimic nu se uită!
În obștea care l-a avut cândva viețuitor pe părintele Ghermănuță s-a nevoit și arhimandritul Zenovie Ghidescu, trecut la Domnul cu o seară înainte de împlinirea venerabilei vârste de 95 de ani, pe 18 martie 2014. Monahul care a urcat multe trepte din drumul vieții l-a întâlnit pe Dumnezeu prin rugăciunile fierbinți ale mamei sale din satul Hociungi, com. Porcești – Moldoveni (unde s-a născut la 19 martie 1919), și apoi ale unor călugări filocalici din mănăstirile Neamț, Slatina, Sihăstria, Runc și Nechit. În anul 1948, când a luat în primire Schitul Nechit, a găsit opt viețuitori într-un loc părăginit spre care rar își îndreptau pașii câțiva pelerini. Slujbele făcute cu evlavie și însuflețire au atras numeroși credincioși. Între timp, soborul s-a îmbogățit cu încă 20 de monahi, iar ieromonahul Zenovie a devenit un egumen ascultat și căutat într-o vreme de încercare ce prevestea plecarea monahilor în lumea cea mare, în urma decretului prin care se desființau multe mănăstiri.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
