Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a oficiat miercuri, Denia Canonului Mare, la Catedrala Mitropolitană din Iași. După ce la slujbă s-a cântat de nenumărate ori stihul „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, la final, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a vorbit despre însemnătatea pocăinței:
„De ce această insistență ca Dumnezeu să se milostivească asupra noastră?”.
„Repetăm de atâtea ori și dacă am repeta, am repeta și de o mie de ori mai mult, și tot nu ar fi suficient pentru a exprima îndepărtarea noastră de Dumnezeu. Și dorul și nădejdea noastră să ne apropiem mai mult de El”.
Strigătul de pocăință
Potrivit mitropolitului, Canonul cel Mare reflectă dorul și durerea resimțite de Adam și Eva la alungarea lor din Rai, cuprinzând și pocăința fiului risipitor, care, după ce a cheltuit toate darurile tatălui său, se întoarce și cere să fie primit înapoi ca fiu.
„Canonul cel Mare din această seară încearcă să cuprindă în cuvinte alese tot dorul și durerea pe care le-au resimțit Adam și Eva când au fost alungați din Rai. Trezindu-se în pământul în care crește buruiană, pălămidă și spini, Adam și Eva strigau către Dumnezeu «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!»”, a transmis Înaltpreasfințitul Părinte Teofan.
De asemenea, Canonul include strigătul Sfintei Maria Egipteanca, asceta care, cunoscându-și păcatele, s-a pocăit timp de 40 de ani, strigând în pustiu: «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!».
„Canonul din această seară cuprinde în sine tot strigătul Sfintei Maria Egipteanca. Cunoscându-și păcatele ei cele multe, timp de peste 40 de ani, a gândit la cei 17 ani de așezare în păcat, strigând lui Dumnezeu în singurătatea pustiului Iordanului: «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!»”, a spus mitropolitul.
Foto credit: Doxologia
