„Consider că prin intermediul dialogului între creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă, împărtășind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară și celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei”, spune Mitropolitul Nifon într-un interviu acordat Basilica.ro.
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, a împlinit recent magistrala vârstă de 80 de ani. Înaltpreasfinția Sa are o vastă experiență în relațiile externe bisericești, dar și o activitate pastorală intensă internă: opt ani ca Episcop vicar patriarhal, cinci ani episcop la Slobozia și alți 24, Arhiepiscop al Târgoviștei. Pentru bogata sa activitate, Sfântul Sinod i-a acordat în 2008 rangul de Mitropolit ad personam.
Implicat în relațiile externe bisericești încă din anii ’70, ierarhul detaliază cum s-a transformat de-a lungul timpului acest domeniu și care sunt exigențele actuale. IPS Nifon arată cât de important este „un glas puternic al creștinilor în Europa diversității”. Părintele Mitropolit mai explică faptul că cei care au o atitudine adversă dialogului intercreștin trădează nesiguranță în credință și necunoaștere: „De fiecare dată când mă întorc de la vreo astfel de întrunire, convingerea mea devine și mai puternică în ceea ce privește ortodoxia credinței noastre”.
Finalul interviului se concentrează pe „primăvara Bisericii” – tineretul de astăzi. Înaltpreasfinția Sa vorbește despre impactul tehnologiei în viața tinerilor și despre atitudinea corectă a Bisericii față de ei.
Basilica.ro: Părinte Mitropolit, ca Exarh patriarhal ați reprezentat Biserica noastră la numeroase întruniri interortodoxe și interconfesionale. Ce înseamnă reprezentarea la acest nivel și care sunt relațiile Bisericii noastre azi cu restul lumii?
IPS Nifon: Am participat de-a lungul timpului la numeroase manifestări naționale și internaționale, cu caracter inter-ortodox și inter-creștin, având mereu conștiința că împlinesc un act de slujire eclezială și de misiune ortodoxă. Participarea la dialog este o manifestare firească a omului creat „după chipul lui Dumnezeu” de a-și exercita vocația comunicării și comuniunii prin cuvânt. Am considerat că fiecare conferință inter-ortodoxă sau inter-creștină a reprezentat o oportunitate misionară.
Dialogul este o necesitate firească
Cea mai importantă participare la o reuniune sau eveniment inter-ortodox din ultimii ani este, fără îndoială, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016). De altfel, așa cum se menționează în documentele sinodale, relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine pornesc de la premisa că trebuie să ne facem cunoscută credința, că dialogul este o necesitate firească și că eventualitatea izolării este un regres pastoral-misionar.
Ortodoxia românească se află angajată în dialogul teologic bilateral alături de celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale, cu marile Biserici și confesiuni creștine, în special prin intermediul Consiliului Mondial al Bisericilor, unde am onoarea să fiu membru în forurile de conducere.
Așadar, Biserica Ortodoxă Română are, în contemporaneitate, privilegiul de a fi membră deplină a celor mai importante organizații interortodoxe și intercreștine din lume, în cadrul cărora pe de-o parte interacționează cu alte Biserici Ortodoxe surori sau confesiuni creștine, iar pe de altă parte, prin dialog și cooperare, își face cunoscute credința apostolică, dar și cultura și spiritualitatea românească, oferind astfel o imagine de ansamblu a felului în care a germinat și a rodit cuvântul Evangheliei Mântuitorului Hristos pe pământul românesc.
A fi prezenți – ca Biserică majoritară – într-un spațiu al alterității, așa cum sunt diversele întruniri interortodoxe sau interconfesionale, reprezintă oportunitatea de a face cunoscut specificul singurei credințe ortodoxe de sorginte latină, care are, așa cum inspirat se exprima părintele Dumitru Stăniloae, o spiritualitate amprentată de luciditatea latină sau de receptarea raţională a realității, viziune specifică Occidentului, cu sentimentul profund al misterului tainei de nepătruns a existenţei persoanei, propriu națiunilor din Răsăritul Europei.
În acest sens, relațiile cu celelalte Biserici și confesiuni creștine reprezintă o invitație de a cunoaște și a recunoaște diferite realități din viața Bisericii noastre, prezența instituțională tot mai dinamică a acesteia în societatea actuală.
În relațiile Bisericii noastre cu restul lumii, așa cum ați menționat în întrebare, trebuie să evidențiem faptul că este o necesitate stringentă ca Biserica să-și manifeste vocația sa profetică în lume, transmițând mesajul său mântuitor către toate popoarele și de la toate tribunele. În acest sens trebuie menționat faptul că la nivelul Uniunii Europene există întâlnirea anuală, la sediul Comisiei Europene, a liderilor religioşi din Uniunea Europeană cu înalţi demnitari europeni, la care Biserica nostră este constant prezentă. După cum se știe, avem Reprezentanța permanentă a Patriarhiei Române la Bruxelles, pe lângă Instituțiile europene.
Îmi amintesc astfel de participarea delegației Bisericii noastre, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Bruxelles (mai, 2013), precum și de mesajul pe care Preafericirea Sa l-a transmis plenului Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (aprilie, 2011), în care a fost subliniată necesitatea aprofundării dialogului, a spiritualității proprii, pentru dezvoltarea unei noi culturi a supraviețuirii.
Cea mai recentă dintre întâlnirile la care Biserica noastră a participat a fost reuniunea liderilor religioși cu autoritățile europene, eveniment la care am participat personal, fiind găzduit de Margaritis Schinas, Vicepreședinte al Comisiei Europene.
În cadrul acestei întruniri, care a avut ca temă „Impactul războiului din Ucraina asupra modului de viață european”, am avut ocazia să evoc modul jertfelnic în care Biserica Ortodoxă Română s-a implicat în ajutorarea celor câteva milioane de refugiați ucraineni care au trecut prin România, de la începutul conflictului militar.
Desigur că relațiile Bisericii noastre se reflectă și în aprecierea de care se bucură în context regional mai larg, astfel că nu e o noutate pentru nimeni prețuirea pe care o arată Întâistătătorii Bisericilor Autocefale față de Patriarhia Română.
Ne amintim cu multă emoție și bucurie de vizitele oficiale, în mai multe rânduri, la invitația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ale Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, ale Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei şi al întregii Africi, (octombrie 2011), Preafericitului Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient (noiembrie 2014), Preafericitului Părinte Patriarh Kiril al Moscovei și al întregii Rusii (octombrie 2017), Preafericitului Părinte Teofil al III-lea al Ierusalimului (octombrie 2018), dar și de cea mai recentă vizită în România a conducătorului Bisericii Catolice, Papa Francisc I.
Acest ultim itinerariu al credinței confirmă justețea deschiderii și aprecierii pe care le-a manifestat Papa Ioan Paul al II-lea pentru Ortodoxia românească, vizita acestuia fiind, așa după cum istoria a reținut, prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritar ortodoxă.
Basilica.ro: Lucrați de mai mulți ani în relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române. Cum s-au schimbat lucrurile între timp? Ce perspective de viitor sunt?
IPS Nifon: Desigur că peisajul cultural și socio-politic s-a schimbat mult în întreaga lume și evident că acest lucru aduce noi provocări pe care societatea și implicit Biserica, dar și organismele bisericești internaționale trebuie să le ofere un răspuns adecvat. Multe dintre aspectele care defineau perioada când libertatea de exprimare era limitată, astăzi sunt cu totul diferite.
În anumite momente de dinainte de 1989, relațiile cu Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva nu au fost foarte ușoare, întrucât, într-un regim politic în care libertatea nu reprezenta o coordonată intangibilă, voci străine de Biserică au sugerat sau chiar presat delegații români să amenințe cu retragerea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliu. Evident că Biserica nu le-a dat curs, iar astăzi, Consiliul Ecumenic este recunoscător tuturor pentru rezistența la aceste presiuni antiecumenice, străine de spiritul nostru eclezial.
Glasul creștinilor, în Europa diversității
Dacă în trecut eram Biserici separate de istorie, situate în blocuri economice, politice, culturale diferite și antagonice, astăzi, când ne bucurăm de libertate, suntem datori ca în relațiile externe bisericești să sporim solidaritatea, excluzând unele suspiciuni sau neîncrederi, pentru o mărturie creștină, comună și credibilă, într-o lume indiferentă și pe alocuri cu puternice nuanțe de descreștinare. Un glas puternic al creștinilor, în Europa diversității, nu poate fi trecut cu vederea!
Pe de altă parte, o Biserică fragmentată nu poate vindeca o societate divizată, care pare să fie cuprinsă, pe alocuri, de virusul secularizării accentuate, al colonizării ideologice și al ideilor neomarxiste, care promovează atitudini și manifestări antiecleziale și implicit anticlericale.
Dacă în trecut, organizațiile creștine internaționale identificau cu claritate opozantul sau doctrinele care luptau contra manifestării credinței, astăzi lucrurile s-au schimbat, în sensul în care răul se ascunde în diferite concepte rafinate, care tentează și cheamă în numele unei exacerbate corectitudini politice la edificarea unei noi lumi și a unui nou om, cu implicații, modificări și orientări antropologice confuze.
Însă, în creștinismul de diferite nuanțe confesionale, care are o memorie experiențială milenară, provocărilor timpului trebuie să li se răspundă prin solidaritate comună și coresponsabilitate. Suntem de acord că există un câmp imens de înnoire, de revitalizare a moștenirii creștine și chiar mai ales de progres în ceea ce privește calitatea vieții umane, însă toate acestea trebuie să se dezvolte pe principiile și valorile civilizației creștine care, așa cum spuneam, de două milenii construiește lumea în spiritul libertății, echității și al adevărului evanghelic.
Dimensiunea prezenței sacrului în viața noastră, personală și comunitară, reprezintă un punct central de referință în majoritatea întâlnirilor la care suntem chemați să participăm și să aducem mărturie din experiența Bisericii noastre.
Mărturisesc că în relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române cu diferitele Biserici și confesiuni creștine se conturează, uneori, o viziune tot mai comună asupra răspunsurilor la principalele probleme pe care le înregistrează societatea globală: libertatea lipsită de responsabilitate, secularizarea şi criza familiei, contestarea prezenței Bisericii în societate, diverse atitudini și curente anticlericale, etc.
Aportul special al Bisericii noastre constă și în experiența, timp de mai multe decenii, a dominației comunist-atee, în care Ortodoxia românească a trebuit să caute modalități originale de existență și manifestare, pentru ca într-un regim fățiș adversar, să trăiască și să consolideze, cu tact și credincioșie, credința ortodoxă.
Așadar, perspectivele sunt întotdeauna fondate pe multă speranță, pe încrederea în Bunul Dumnezeu și pe dorința și voința de a face mai mult, de a ne deschide cu curaj, în duh misionar, unii către alții și de a colabora responsabil pentru unitatea creștină și implicit pentru zidirea unei lumi mai bune și cu preocuparea de a oferi lumii maximă credibilitate Cuvântului lui Dumnezeu în contemporaneitate, mai ales față de cei necredincioși și necreștini.
Basilica.ro: Cum afectează în prezent conflictele lumii relațiile bisericești?
IPS Nifon: Dacă privim retrospectiv în istoria umanității, aceasta este marcată de conflicte și crize de tot felul, ce poartă diferite cauze și divergențe și care, observate dintr-un anumit unghi, au drept izvor comun, egoismul feroce și lipsa dragostei pentru aproapele, antagonice valorilor atât de prezente în Evanghelia pe care noi, creștinii, o propovăduim.
În calitate de Domn al păcii (Isaia 9,5), Mântuitorul Hristos este Cel căruia Îi urmăm și al cărui model de desăvârșire creștinii și-l împropriază. În acest sens, războiul, cu toate urmările lui nefaste, este incompatibil cu valorile, credința și viața în Hristos, iar promotorii acestuia sunt răspunzătorii morali ai conflictelor care generează drame, sărăcie, suferință sau chiar moartea.
Dialogul, în context conflictual
Adunările bisericești și interreligioase de la nivel ecumenic, reprezintă platforme active de întâlniri, în care mesajul pentru susținerea păcii sau apelurile pentru condamnarea și încetarea războiului sunt o constantă din activitatea acestora.
Că aceste spații de comunicare sunt întâlniri incluzive, de mediere și unitate, se poate observa din atitudinea pe care cei mai mulți dintre participanții la cea de a XI-a Adunare Generală a CMB (Karlsruhe, 2022) au manifestat-o față de Delegația Bisericii Ruse. Deși au existat unele voci care au cerut excluderea acesteia din desfășurarea programului, totuși în cadrul lucrărilor li s-au acordat spațiu liber de exprimare, transmițându-li-se totodată mesajul de respingere și condamnare a războiului nefast pe care Rusia l-a inițiat împotriva unei țări suverane.
De asemenea, în calitate de vicemoderator al Comitetului Central al CMB, dar și moderator al unor sesiuni plenare, am accentuat necesitatea dialogului onest pentru ambele părți, insistând asupra așteptărilor pe care creștinii din întreaga lume le doresc într-un astfel de context, instaurarea păcii și a dreptății, ca premise pentru o viață în care oamenii să poate împlini, în libertate deplină, cuvântul și voia lui Dumnezeu.
De asemenea, trebuie să ținem seama că Bisericile din țările aflate în conflict au tendința să se solidarizeze cu conducerile politice și de aceea, există mereu riscul unei escaladări a conflictelor, inclusiv cu ajutorul unor motive religioase, ori aceste atitudini sunt inacceptabile. Să nu uităm că pacea este numele lui Dumnezeu întotdeauna, iar noi, ca ierarhi, ca lideri religioși, avem datoria de a sluji pe Dumnezeu și, prin urmare, pacea în orice situație.
Este de apreciat și răspunsul liturgic al Bisericii noastre de a se ruga pentru liniște și pace, remarcabile, în acest sens, fiind recomandările Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a se include în slujbele bisericești, la ectenia mare sau întreită, cereri speciale și rugăciuni pentru pacea lumii.
Relațiile bisericești nu trebuie înțelese în analogie cu diferitele abordări politice internaționale, întrucât noi, ca oameni ai Bisericii, indiferent de tradițiile culturale pe care le reprezentăm, pornim de la premisa că ceea ce ne aduce împreună nu sunt interesele seculare profane – deși într-o anumită măsură și acestea sunt legitime – ci universalitatea Evangheliei Mântuitorului Hristos, cu valorile sale perene, care, așa cum știm, aduce în centralitate, iubirea de aproapele, ca formă supremă de viețuire după voia lui Dumnezeu.
În acest sens, atunci când apar unele disensiuni sau momente conflictuale care ar influența și ar afecta relațiile inter-bisericești, în lumina justiției și al adevărului evanghelic, noi toți trebuie să fim în comuniunea iubirii, pentru a răspunde provocării de a gândi mai mult și mai profund, cu mintea luminată de Duhul Sfânt, pentru înțelegerea nevoilor celuilalt, în care trebuie să primeze spiritul evanghelic al dreptății.
Basilica.ro: Din superficialitate, unii cataloghează greșit relațiile cu celelalte culte. Ei uită, de exemplu, faptul că diaspora Bisericii noastre este găzduită în mare parte de catolici, de anglicani și de protestanți, cu care avem relații de cooperare benefice. Puteți explica și alte aspecte care sunt insuficient înțelese? Care este baza și care sunt perspectivele pe care se cultivă aceste relații de cooperare intercreștină?
IPS Nifon: Consider că este foarte important dialogul inter-creștin, mai cu seamă că lumea se confruntă cu multe provocări, inclusiv migrația masivă și diversificată, la care trebuie să răspundem cel mai adesea în mod unitar, dar și pentru că vocația creștină este una de unitate și cooperare responsabilă.
Numeroase parohii ortodoxe românești din diaspora își desfășoară activitatea în lăcașurile de cult mai ales catolice, dar și protestante în întreaga Europă, iar aceasta se datorează dialogului inter-creștin și bunelor relații ale Bisericii noastre și mai ales a deschiderii vizionare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu ansamblul lumii creștine.
Există probabil unii care nu cunosc această realitate și preferă penibilul ignoranței și izolarea, uneori degradantă, având impresia că prin dialog s-ar ceda cumva din plenitudinea credinței noastre. Aș menționa și alte aspecte mai puțin înțelese și anume că dialogul ecumenic ar fi o erezie, ceea ce este total eronat, pentru că el nu are la bază un set de învățături, ci este vorba, pur și simplu, de un dialog uman și creștin de cunoaștere reciprocă.
Părintele Stăniloae a spus foarte clar că într-o măsură mai mare sau mai mică, recunoaștem Chipul lui Hristos reflectat prin Sfânta Scriptură și în celelalte confesiuni. Acest dialog are la bază dorința de unitate eclezială firească, bazată pe porunca Mântuitorului „ca toți să fie una”. Nu presupune renunțarea la nimic din învățătura noastră de credință.
Consider că prin intermediul dialogului între creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă, împărtășind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară și celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei.
În relațiile cu celelalte culte religioase trebuie să pornim de la premisa că în fiecare comunitate strălucesc valori ale Bisericii creștine, al cărui tezaur se regăsește plenar în Biserica primară. Pe de altă parte, Ortodoxia are conștiința deplinătății și implicit a păstrării neștirbite a adevărurilor de învățătură fundamentate pe cel 7 sinoade ecumenice și pe Sfânta Tradiție. Acestea sunt chiar criteriile dreptei credințe și numai în cadrul acestui tipar de înțelegere sunt posibile orice gândire și orice interpretare a experiențelor spirituale actuale.
Relațiile cu alte culte trebuie să se bazeze pe respect reciproc și comunicare sinceră, în care să primeze dorința de dialog activ, care să ofere răspunsuri comune unor probleme ce privesc lumea creștină în general. În acest sens, ca model de comunicare și cooperare locală, exemplu poate pentru alte spații europene și nu numai, s-a constituit Consiliul Consultativ al Cultelor din România, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, organizaţie de natură etică, socială, autonomă, care are, printre alte obiective majore, prevenirea şi medierea în soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase.
Într-o lume deja marcată de multiple fragmentări ideologice, vocația comună a cultelor este de a întări solidaritatea între oameni, în cultivarea păcii și a armoniei în societate.
Nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalți creștini
Aș spune că aveți dreptate atunci când afirmați că există aspecte care sunt insuficient înțelese.
Ecumenismul implică ieșirea din propriul tău spațiu cultural și confesional și interacționarea cu celălalt, căruia tu trebuie să îi prezinți coordonatele credinței care îți definesc identitatea. Însă acesta implică două mari exigențe: pe de-o parte trebuie să cunoști temeinic tradiția, istoria și doctrina Bisericii tale, fiind tu însuți un trăitor a ceea ce propovăduiești, iar pe de alta să stăpânești maniera de a transmite toate acestea celui de lângă tine, în duhul păcii, al echilibrului și al dragostei creștine.
Altfel, există riscul radicalizării și al refugiului în propria enclavă, atitudine proprie oamenilor nesiguri de ei înșiși, ignoranți, care într-adevăr, cataloghează greșit relaționarea cu comunitățile și cultele creștine.
Dimpotrivă, noi ca români ortodocși, având încredințarea că transmitem credința apostolică nealterată, nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalți creștini, considerând că fiecare întâlnire este o nouă o șansă misionară, în vestirea și înțelegerea autentică a cuvântului lui Dumnezeu în lume, în contextul prezenței tot mai accentuate a curentelor ostile tuturor creștinilor: neomarxismul, materialismul, secularismul.
Principalul aspect neînțeles este că dialogul ecumenic nu înseamnă trădarea Ortodoxiei și nici cedarea în anumite puncte.
De fiecare dată când mă întorc de la vreo astfel de întrunire, convingerea mea devine și mai puternică în ceea ce privește ortodoxia credinței noastre. Pe de altă parte, este vorba despre faptul că, așa cum am arătat mai sus, dialogul ecumenic nu este o erezie, cum se spune adeseori de către cei care nu cunosc și nu înțeleg teologic, realitățile vieții creștine, în general; el nu are o doctrină, ci reprezintă numai o necesitate și posibilitate de dialog a lumii noastre aflată într-o dinamică permanentă.
Nu trebuie deci să uităm rolul pe care îl are dialogul, în general. Numai prin comunicare cu celălalt ajungi la cunoaștere, la adevăr. Cunoașterea de către lumea protestantă a frumuseții și importanței icoanei, spre exemplu, a fost descoperită ca urmare a acestui dialog ecumenic.
Asistăm astăzi la un proces de convertire la Ortodoxie, fie din lumea catolică, fie din cea protestantă, care, deși nu putem spune că este unul de masă ci mai degrabă personal, nu ar putea fi posibil fără dialog. Amintesc aici câteva nume ale unor teologi remarcabili, care au îmbrățișat credința ortodoxă: Olivier Clement, Andrew Louth, Kallistos Ware, Seraphim Rose, Placide Deseille, Hugo Tristram Engelhardt Jr., Karl Christian Felmy, Peter Gillquist, Jaroslav Pelikan, E. Behr Sigel, etc.
În altă ordine de idei, trebuie să precizăm că Biserica Ortodoxă își fundamentează unitatea pe întemeierea ei de către Mântuitorul Hristos și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Baza participării Bisericii Ortodoxe la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, în extenso la ceea ce numim Mișcare ecumenică, o constituie credința în Sfânta Treime.
C.E.B. este, cum spune Statutul acestei organizații ecumenice, „o asociație frățească a bisericilor care-L mărturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, potrivit Scripturii, și încearcă să răspundă împreună chemării lor comune pentru mărirea singurului Dumnezeu, în Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh”.
Basilica.ro: Care considerați a fi cele mai mari realizări recente ale Bisericii noastre pe plan extern?
IPS Nifon: Desigur că, în această privință, ne putem limita doar la menționarea unora dintre aspectele care marchează dinamica împlinirilor Bisericii Ortodoxe Române în plan extern, deși panoplia realizărilor este foarte generoasă.
Merită menționate crearea climatului de pace și bună înțelegere între culte, dar și vizita celor doi pontifi ai Bisericii Romano-Catolice la noi în țară, precum și existența unei situații total neconflictuale în România între biserici și religii.
Pe de altă parte, dacă ne referim la Sinodul din Creta, din anul 2016, ne-am bucurat, încă o dată, de recunoașterea și rolul deosebit al gândirii teologice al participanților delegației Bisericii Ortodoxe Române, în special al Prefericitului Părinte Patriarh Daniel, de către toate celelalte Biserici Ortodoxe surori, participante la acest sinod. Nu trebuie să uităm nici de importanța participării Bisericii noastre la dialogul cu forurile reprezentative ale Uniunii Europene, despre rolul și importanța religiei în viața comunităților umane ale secolului al XXI-lea.
Aș evidenția grija paternală față de comunitățile românești din afara granițelor, concretizată în susținerea eparhiilor românești din străinătate și mai ales al existenței celor peste 1.300 de clerici ce deservesc aproape 1.500 de parohii și filii, în care limba română, tradițiile strămoșești și flacăra credinței ortodoxe sunt cultivate cu multă statornicie.
Numeroasele întâlniri pe care le avem cu românii din diaspora, în cadrul diferitelor evenimente la care am participat, reprezintă momente de mare sensibilitate și frumusețe spirituală, din care se poate lesne observa cum Biserica străbună este reper al comunității, nu numai al activităților liturgice, dar și cultural, lingvistic și etnic.
Pe de altă parte, cultivarea bunelor relații de prietenie, apreciere și respect față de comunitățile creștine, tradiționale în aceste spații europene, reprezintă o importantă exigență misionară, pe care Biserica noastră o are în vedere și pe care o promovează în dialogul intercreștin.
Nu trebuie să uităm de bunăvoința cu care diferitele comunități catolice sau protestante au oferit – grație tactului pastoral al ierarhilor români dar și a aprecierii de care se bucură Biserica Ortodoxă Română în plan extern – spații pentru oficierea sfintelor slujbe, aceste locuri devenind, în timp, adevărate oaze de simțire românească.
Basilica.ro: Revenind în țară, Eparhia Târgoviștei, pe care o păstoriți, este una dintre cele mai active pe plan mediatic și foarte deschisă tinerilor. Mereu îi încurajați pe tineri să studieze și să folosească în mod responsabil tehnologia, dar să nu uite de valorile creștine care îi ajută să se dezvolte spiritual, sănătos. Cum vedeți generația viitoare?
IPS Nifon: Cu multă bucurie putem observa că tinerii din Arhiepiscopia Târgoviștei, ca de altfel din toate eparhiile noastre, sunt parte integrantă și constantă din programele derulate în Patriarhia Română, atât cele educaționale, cât și cele care implică acțiuni de voluntariat, pelerinaje, activități de ajutorare a bătrânilor și multe alte demersuri, în care ei se simt valorizați și promovați.
Dorim o generație foarte bine pregătită în domeniul comunicării cu ajutorul noilor tehnologii, dar care are urgentă nevoie de a-și cunoaște propria credință, tradițiile și valorile naționale. Avem datoria de a contribui la educația noilor generații și de a le oferi demne modele de viață și de credință.
Νimic nu poate suplini relațiile directe dintre oameni
Informația circulă foarte rapid în lumea de azi. Este nevoie de discernământ în selectarea și aplicarea multitudinii de informații pe care tinerii de astăzi le iau, mai ales, din mediul online. Internetul are multiple valențe pozitive dar poate ascunde și numeroase capcane. Comunicăm virtual dar să nu uităm de interacțiunea directă, fizică, dintre oameni. Nimeni și nimic nu poate suplini relațiile directe dintre oameni, în general, și dintre tineri, în special.
La Târgoviște, în ajunul marii sărbători din 11 august, atunci când este sărbătorit ocrotitorul eparhiei noastre, Sfântul Ierarh Nifon, mii de tineri de toate vârstele poposesc în vechea cetate de scaun a voievozilor munteni, pentru a lua parte la un eveniment religios dedicat lor, tinerilor. Împreună cu sfintele moaște ale marelui ierarh se organizează o procesiune solemnă prin centrul istoric al orașului, pe care am numit-o inspirat Pelerinajul tinerilor.
Și prin aceste activități trebuie să arătăm deschiderea pentru noile generații, pentru cei care vor duce moștenirea creștină și românească mai departe, fiindcă ei, la rându-le vor deveni misionari în comunitățile din care fac parte și vor cultiva dragostea pentru Biserică și pentru frumusețea vieții creștine.
Menționez că Editura Arhiepiscopiei Târgoviștei tipărește an de an, broșuri destinate educației tinerelor generații, în mii de exemplare pe care le oferim gratuit tinerilor la parohii. De asemenea, așa cum puteți constata de pe site-ul eparhial, avem în Arhiepiscopia Târgoviștei numeroase proiecte, programe și activități desfășurate pentru tineri și cu tinerii. Insistăm în consfătuirile lunare cu preoții și cu profesorii de religie pentru a avea o strânsă colaborare între parohii și școli. Oferim în fiecare an, un număr de burse elevilor din școli și licee, organizăm numeroase concursuri școlare, oferim tabere pe timpul vacanțelor, dar și excursii și pelerinaje.
Iar dacă ați amintit de progresul tehnologic atât de evident în zilele noastre, precum și de utilizarea cu discernământ al diferitelor rețele de socializare sau platforme media, trebuie să spun că tehnologia are o covârșitoare influenţă asupra psihicului uman sau asupra modului de purtare și relaționare al tinerilor.
Sunt unii medici care aduc în discuție efectele nocive ale utilizării în exces a internetului, precum dispariția copilăriei, maturizarea precoce sau chiar unele deficiențe medicale. Acestea sunt reale pericole, care amenință cea mai valoroasă investiție pe care o națiune o poate avea, tinerii, speranța într-un viitor mai bun.
Este imperios necesar să facem mult mai mult
Ultima parte a întrebării pe care mi-ați adresat-o cuprinde inevitabil o dorire profetică pentru tinerele generații. Ea pornește de la constatarea pe care o adresez în întâlnirile cu tinerii, cărora le spun, cu mult entuziasm, că ei reprezintă primăvara Bisericii. Aceasta înseamnă că ei sunt speranța plină de încredere și bucurie a Bisericii, viitorul ei în parcursul istoriei.
Cred că trebuie să recunoaștem că la nivelul nostru eparhial și în cadrul învățământului seminarial și universitar teologic este imperios necesar să facem mult mai mult, atât teoretic cât și practic. Reflecțiile asupra viitorului Bisericii și al Națiunii trebuie să includă generațiile actuale de tineri, al căror entuziasm ar putea să influențeze dinamica înnoirilor misionare contemporane, pentru a lăsa posterității oameni integri și credincioși, capabili să ducă mai departe tezaurul minunat al Ortodoxiei noastre românești.
Mitropolitul Nifon: biografie
Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon Mihăiţă, Arhiepiscopul Târgoviştei, s-a născut în data de 5 ianuarie 1944 în comuna Creţeşti – Vidra, judeţul Ilfov. A absolvit cursurile Seminarului teologic și ale Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1964-1968).
În perioada 1968-1970, frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Continuă apoi studiile post-universitare de masterat şi de doctorat în Anglia, la Universitatea din Londra, Colegiul Regal (King’s College) (1971-1975); în Israel, la Colegiul anglican din Ierusalim (1972); în Elveţia, la Universitatea din Geneva (1977), obținând Doctoratul în Teologie la Universitatea din Oradea în 1995.
În anul 1980 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti cu numele de Nifon, avându-l ca naş de călugărie pe duhovnicul său, Arhimandritul Benedict Ghiuş. În septembrie 1985, a fost ales de către Sfântul Sinod în demnitatea de episcop vicar patriarhal. Între anii 1985-1993, exercită funcţia de secretar al Sfântului Sinod.
În data de 11 ianuarie 1994, este ales Episcop al proaspăt înființatei eparhii a Sloboziei şi Călăraşilor. Înființează Seminarul Teologic Liceal „Sf. Ioan Gură de Aur” din Slobozia și inițiază construirea catedralei episcopale din municipiu.
În decembrie 1999, este ales Arhiepiscop al Târgoviştei, fiind întronizat în ziua de 26 decembrie. Ca Arhiepiscop al Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon desfăşoară o amplă activitate misionară, teologică şi culturală.
Ca rezultat al bogatei sale activități pastorale, misionare, teologice, culturale și diplomatice, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a conferit rangul de mitropolit ad personam Înaltpreasfințitului Părinte Nifon în anul 2008.
Foto reprezentativă: Consiliul Mondial al Bisericilor
