Cu orice faptă bună ce o face omul, iese tot mai mult la iveală chipul dumnezeiesc ce se află în el, devine tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, se face fiu al lui Dumnezeu și moștenitor al vieții veșnice.
„Împlinirea poruncilor” ascunde o adâncă taină dumnezeiască. Dumnezeu a dat putere celor ce cred în numele Său să se facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12). De aceea Sfinții Părinți zic că Dumnezeu este ascuns în porunci sau că Dumnezeu este ființa virtuților”. Pe măsura ce omul împlinește dumnezeieștile porunci, puterea dumnezeiască dintr-însul se face tot mai vădită; cu orice faptă bună ce o face omul, iese tot mai mult la iveală chipul dumnezeiesc ce se află în el, devine tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, se face fiu al lui Dumnezeu și moștenitor al vieții veșnice. Dumnezeu nu silește pe om și cu atât mai mult, nu-i poruncește să-L iubească; dar prin iubirea – împlinire a poruncilor, omul se face moștean al vieții de veci. Și fiindcă Dumnezeu, pentru om, a gătit Împărăția Sa de la întemeierea lumii și voiește ca toți să o dobândească, de aceea poruncește: „Fiți desăvârșiți” , „Fiți sfinți„, „Fiți milostivi, asemenea Tatălui Celui ceresc, ca să fiți de-a pururi împreună cu El„. Împlinirea poruncilor deci, nu este un lucru datorat lui Dumnezeu, cum se întâmplă cu poruncile omenești, ci este datorie față de noi înșine, interesul cel mai de temelie al vieții noastre.
(Protosinghel Petroniu Tănase, Ușile pocăinței – meditații duhovnicești la vremea Triodului, Doxologia, Iași, 2011, p. 25)
