Iertarea este începutul bun al perioadei de post

Biserica Ortodoxă se află la 2 martie 2014, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a patra din perioada Triodului, zi în care se lasă sec pentru Postul Sfintelor Paști.

La Sfânta Liturghie, Biserica a rânduit să se citească pericopa din Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele de la 14 la 21: Zis-a Domnul: dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, și vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii, căci ei își întunecă fețele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că își iau răsplata lor. Iată tu, când postești, unge-ți capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns; și Tatăl tău care vede cele ascunse îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le strică, și unde furii le sapă și le fură. Ci vă adunați comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, și unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

În cuvântul de învățătură rostit în paraclisul reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat simbolismul Evangheliei de astăzi.

Iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea cu Dumnezeu

Preafericirea Sa a evidențiat importanța iertării pentru începutul bun al perioadei de post și a arătat că această Evanghelie ne învață că relația omului cu Dumnezeu depinde de relația lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său, întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu cel Milostiv.

„Evanghelia acestei Duminici este o lumină pentru sufletul nostru în toată perioada Postului Sfintelor Paști în care intrăm acum. Duminica aceasta are o importanță majoră deoarece îndată după ea începe o perioadă lungă de urcuș duhovnicesc spre Înviere. Iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea cu Dumnezeu. Evanghelia acestei zile este adâncă în înțelesurile ei, deși cuvintele ei sunt simple și puține. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că iertarea este începutul bun al perioadei de post, iertăm unii altora greșelile ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greșelile noastre, iertăm greșelile altora pentru a fi în pace și comuniune cu toți oameni și pentru a ne asemăna cu Dumnezeu cel milostiv și iertător. Prin aceasta, Evanghelia ne învață că relația omului cu Dumnezeu depinde de relația lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său. Întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu cel Milostiv și îndreptat spre umanitate există o legătură sfântă între Dumnezeu și fiecare om. Modul și măsura în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea și aprofundarea relației lui de comuniune cu Dumnezeu, făcătorul Cerului și al pământului și iubitorul de oameni”, a spus Preafericirea Sa.

Iertarea greșelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism

Totodată, Patriarhul României a arătat că iertarea greșelilor aproapelui deschide sufletul spre o nouă stare de comunicare și comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii: „Nimeni nu poate intra în Post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia și libertatea interioară a omului dornic de a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu. De aceea, la Vecernia din Duminica aceasta cerem tuturor să ne ierte greșelile noastre și noi iertăm greșelile tuturor. Iertarea greșelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism și deschide sufletul spre o nouă stare de comunicare și comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii”.

Postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul postul este dăruire de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darurile vieții și ca dorință de sfințire a vieții: „Cât privește Postul, Evanghelia ne arată că trebuie să postim nu în stare de tristețe, ci de bucurie. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii, spune Mântuitorul, tu când postești, unge-ți capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns; și Tatăl tău care vede cele ascunse îți va răsplăti ție. Deci, nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, astfel postul este dăruire de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a vieții. Postul are ca bază evlavia și iubirea față de Dumnezeu. Postim pentru că îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile lui materiale pe care le consumăm. Ne încredințăm Lui pentru că El este izvorul vieți noaste. Viața omului în trup se menține din darurile lui Dumnezeu create pentru om: aerul, apa, lumina și roadele pământului. În timp ce viața sufletului se hrănește din iubirea milostivă și smerită a lui Dumnezeu pe care o simte omul prin rugăciune și prin Sfintele Taine ale Bisericii”.

Postul este și semnul dorinței omului credincios de a se elibera de lăcomia după bunuri materiale spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu cel veșnic

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat și legătura ce există între rugăciune și post arătând că dacă cineva postește, dar nu se roagă, acela nu adună lumină spirituală în suflet, ci rămâne doar la nivelul de exercițiu biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic.

Tatăl tău care vede cele ascunse îți va răsplăti ție, spune Mântuitorul. Adică El vede tainic cum omul credincios care postește și se roagă iubește mai mult pe Dumnezeu dăruitorul decât darurile Sale. Postul este așadar o stare spirituală de jertfă, sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după puterea fiecăruia. Postul este și semnul dorinței omului credincios de a se elibera de lăcomia după bunuri materiale, limitate și trecătoare spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel Nelimitat și Netrecător, Izvorul Vieții și al bucuriei Veșnice. Cu alte cuvinte, postul susține rugăciunea omului credincios care face din legătura sa cu Dumnezeu, centrul, lumina și hrana sufletului său. Din acest motiv dacă cineva postește, dar nu se roagă, acela nu adună lumină spirituală în suflet, ci rămâne doar la nivelul de exercițiu biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic. De fapt, postul nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice fel de lăcomie materială și de la orice păcat sau atitudine egoistă, gând, cuvânt sau faptă lipsită de iubire de Dumnezeu și de aproapele. Smerenia și bucuria sunt semnele postului adevărat”, a mai spus Preafericirea Sa.

Postul trebuie să fie o lucrare interioară, sufletească de comuniune personală a omului cu Dumnezeu

Postul este o lucrare spirituală bineplăcută lui Dumnezeu când se practică din iubire pentru El, însă nu trebuie să postim ca să fim lăudați, sau compătimiți și admirați în același timp pentru asprimea și lungimea postului, a mai spus Preafericirea Sa:Mântuitorul spune: tu când postești, unge-ți capul tău și fața ta o spală ca să nu te arăți oamenilor că postești. A unge capul în tradiția ebraică înseamnă a arăta că viața este binecuvântare și bucurie primite de la Dumnezeu. A spăla fața înseamnă a avea o atitudine firească, întâlnire și comunicare cu oamenii față către față, fără a atrage atenția lor printr-o înfățișare posomorâtă sau întunecată. Așadar postul trebuie să fie o lucrare interioară, intimă, sufletească de comuniune personală a omului cu Dumnezeu care vede tainic și tăcut sufletul și faptele omului credincios și jertfelnic rugător și postitor”.

Postul adevărat are ca scop ridicare omului deasupra bunurilor materiale pentru a se uni prin rugăciune și împărtășire euharistică mai deasă cu Dumnezeu

În Evanghelia acestei Duminici se arată de fapt motivația postului, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul său, arătând că postim pentru că iubim pe Dumnezeu din Ceruri, Dăruitorul vieții veșnice mai mult decât toate darurile materiale trecătoare:Astfel, postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere sau o mutație de la lăcomia sau iubirea pătimașă de cele materiale, la dorirea sau iubirea de cele spirituale pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu, Cel Nematerial, Nelimitat și Netrecător. Postul adevărat are ca scop ridicare omului deasupra bunurilor materiale sau pământești pentru a primi bunuri spirituale cerești, pentru a se uni prin rugăciune și împărtășire euharistică mai deasă cu Dumnezeu cel din ceruri, izvorul vieții și al bucuriei veșnice din Împărăția Cerurilor.

Prin post adunăm în suflet harul sau prezența iubitoare și sfințitoare a Lui Dumnezeu cel Veșnic

Câtă lumină a harului divin adună omul în suflet pe pământ, atâta comoară de lumină poartă sufletul său nemuritor dincolo de mormânt, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Postul este timpul nevoințelor duhovnicești pentru a spori comorile din traista sufletului. Într-un limbaj poetic și metaforic, părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria de Neamț, vorbind despre comorile din ceruri zicea că ele se adună în traista sufletului, întrucât în această lume omul este pelerin spre patria cerească. Dar ce adunăm de fapt în sufletul nostru nemuritor prin post, rugăciune, priveghere, nevoință, pocăință, milostenie și împărtășirea cu Sfintele Taine? Adunăm harul sau prezența iubitoare și sfințitoare a Lui Dumnezeu cel Veșnic, adunăm lumina iubirii Lui în inima noastră. Ca atare, omul duhovnicesc, rugător și postitor luminat de harul lui Hristos dobândește iubire și gândire duhovnicească, folosește cuvinte duhovnicești și săvârșește fapte duhovnicești prin care se aseamănă cu sfinții lui Dumnezeu. Prin urmare, câtă lumină a harului divin adună omul în suflet pe pământ, atâta comoară de lumină poartă sufletul său nemuritor dincolo de mormânt, adică în lumina cea neînserată a Împărăției Cerurilor. Astfel sufletul omului credincios se va înălța și va crește în lumina iubirii lui Dumnezeu și a sfinților săi, fiind ajutat de lumina pe care o are deja în sufletul său ca pe o arvună a slavei Învierii lui Hristos, de aceea, Mântuitorul spune: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. Când adunăm în suflet lumină din lumina iubirii lui Dumnezeu atunci postul Sfintelor Paști devine un urcuș spre lumina învierii, mai întâi lumina învierii sufletului din moartea păcatului și apoi lumina slăvitului praznic al Paștilor”, a mai spus Preafericirea Sa.

„În timpul Postului Sfintelor Paști, spune Sfântul Vasile cel mare slăbim trupește dar ne întărim duhovnicește. Cu alte cuvinte reducem hrana materială, dar sporim hrana spirituală prin rugăciune, prin citire de cărți sfinte, spovedanie și împărtășire mai deasă”, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Ascultarea lui Hristos, Noul Adam, vindecă neascultarea lui Adam cel vechi

Patriarhul României a explicat de ce această Duminică se numește a izgonirii lui Adam din Rai și a arătat legătura ce există între Adam cel căzut și Noul Adam – Hristos Domnul: „Adam a fost izgonit din Rai că nu a postit. Există o adâncă legătură spirituală între postul Mântuitorului Iisus Hristos în pustie, timp de 40 de zile, pe de o parte, și izgonirea lui Adam din rai, pe de altă parte. Postul Sfintelor Paști se referă în același timp la greșeala lui Adam cel dintâi și la îndreptarea ei de către Hristos Noul Adam. Nu întâmplător Duminica aceasta care precede începutul Postului Sfintelor Paști se numește și Duminica izgonirii lui Adam din Rai. De ce a fost izgonit Adam din Rai? Pentru trei mari greșeli: pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit – adică nu s-a înfrânat și nu s-a pocăit după ce a greșit și a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu, iar femeia pe șarpe. De atunci și până astăzi omul păcătos are tendința de a se scuza pe sine acuzând pe alții. Din acest motiv, el nu se poate mântui fără pocăință, adică fără regret sau căință pentru păcatul săvârșit și cerere de iertare. Ascultarea lui Hristos, Noul Adam, vindecă neascultarea lui Adam cel vechi. Sfinții Părinți ai Bisericii spun că Mântuitorul Iisus Hristos a acceptat să fie răstignit în ceasul al VI-lea din zi, adică la mijlocul zilei, când și-a întins mâinile pe cruce în semn de smerită ascultare ca să mântuiască pe Adam cel căzut care, la mijlocul zilei în mijlocul grădinii raiului și-a întins mâinile spre pomul oprit, a săvârșit păcatul neascultării de Dumnezeu, al lăcomiei și al nerecunoașterii greșelii comise, iar firea lui cea întinată de păcat a fost moștenită de întreg neamul omenesc”.

Postul Sfintelor Paști este o perioadă de înnoire și îndreptare pe calea mântuirii a arătat în cuvântul de învățătură Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a îndemnat pe toți credincioșii la rugăciune și ajutorarea semenilor: „Mai ales în această perioadă a Postului Sfintelor Paști suntem chemați să îndreptăm în comportamentul lui Adam cel vechi din noi nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, nu acuzând și judecând pe alți păcătoși, ci recunoscând și plângând propriile noastre păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei pentru a primi iertarea păcatelor, iar această iertare înseamnă de fapt eliberarea de un trecut apăsător și întunecat pentru a trăi o viață nou în bucuria și lumina prezenței lui Hristos ca arvună a Învierii spre slava lui Dumnezeu și mântuire a noastră”.

Foto: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook


Știri recente