„Hristos a venit să plinească lucrarea începută de primul om, Adam, pe care acela însă, din pricina păcatului, n-a izbutit să o ducă la bun sfârşit. Învierea lui Hristos este un act de creație, la fel cum a fost crearea lui Adam.”, a subliniat Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul, în a doua zi de Paști.
Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie la Paraclisul Catedralei Naționale, care și-a serbat hramul principal, Învierea Domnului.
La predică, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a subliniat că Învierea nu reprezintă eliberarea de trup, ci preaslăvirea trupului de către Dumnezeu.
„În Hristos Cel Înviat, țărâna trupului omenesc, pe care L-a avut prin nașterea ca Om, această țărână despre care vorbește Sf. Scriptură (cf. Facerea 3, 19 şi Psalmul 29, 9), nu se mai întoarce în pământ pentru a se topi în el, ci acest amestec din țărâna pământului și suflarea de viață de la Dumnezeu, urcă după Înviere la cer în intimitatea însăşi a vieţii Preasfintei Treimi”, a explicat ierarhul.
Episcopul vicar patriarhal a subliniat că textul Evangheliei de la Sfânta Liturghie este continuarea Evangheliei de la Slujba Învierii.
„Evanghelia (Ioan 1, 18-28) care s-a citit astăzi, este o continuare a Evangheliei (Ioan 1, 1-17) pe care am ascultat-o la Liturghia din Duminica Învierii. În aceste texte biblice se vorbește şi despre Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos”.
Taina Învierii a fost profețită cu sute de ani înainte
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a prezentat texte din Sfânta Scriptură care anunțau învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
„Taina Învierii Domnului Iisus Hristos, ca biruință asupra morții şi asupra iadului, a fost profețită cu sute de ani înainte de psalmistul şi prorocul David, în Psalmul 15, unde se spune: Nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea (Psalmul 15, 10)”.
Răstignirea și Învierea Domnului au fost profețite în Vechiul Testament, „iar Sfinţii Apostoli, martori ai lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat, le-au mărturisit ca fiind adevăruri mântuitoare şi dătătoare de viaţă. Iisus, identificat cu Robul lui Dumnezeu (cf. Isaia 53, 4-5 şi 10), a murit pentru păcatele noastre; a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi (1 Corinteni 15, 3-4)”.
„Moartea lui Hristos pe Cruce, acolo unde a purtat păcatele noastre în trupul Său (1 Petru 2, 24), arată voinţa dumnezeiască de a-i slobozi pe oameni din robia păcatului şi a diavolului, care, după căderea lui Adam, îi stăpânea şi îi biruia prin moarte, ţinându-i prizonieri în iad”, a explicat Preasfinția Sa.
Trupul cel transfigurat
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat rolul esențial pe care l-a avut trupul Mântuitorului Iisus Hristos în plinirea mântuirii.
„Sf. Apostol Pavel subliniază rolul esențial pe care l-a avut trupul lui Hristos în plinirea mântuirii şi a îndumnezeirii potențiale a tuturor oamenilor: suntem sfinți, spune el, adică mântuiți, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, săvârșită odată pentru totdeauna (Evrei 10, 10)”.
„Învierea mărturisește această eliberare, această victorie dobândită odată pentru totdeauna de Hristos pentru toţi oamenii. Prin Hristos, Care este începătură a învierii noastre, viaţa veşnică este dăruită nu doar sufletului nostru, ci şi trupului nostru”.
Trupul lui Hristos cel Înviat ne arată cum vor fi trăsăturile noastre după înviere, particularități pe care, în Rai, le aveau deja trupurile protopărinţilor Adam şi Eva.
„Hristos, după Înviere, ni se prezintă într-un mod de existență pe care noi îl percepem acum ca fiind supranatural, însă acest mod de existență era sădit în firea omului înainte de păcat. Hristos Înviat poate avea o înfățișare diferită (Cf. Marcu 16, 12), astfel încât ucenicii Săi nu pot să-L recunoască, sau Îl recunosc doar atunci când vrea El (cf. Ioan 21, 4; Luca 24, 16 şi 37); trupul Său înviat nu mai este supus de acum legilor materiei”.
„Îl vedem, astfel, capabil să treacă prin uşile încuiate (cf. Ioan 20, 19 şi 26), să Se arate în acelaşi moment în mai multe locuri diferite (cf. Marcu 16, 9-14) sau să Se facă nevăzut de cei din jur (cf. Luca 24, 31). El mănâncă cu ucenicii Lui (Luca 24, 41-43), nu din necesitate, ci din iconomie, pentru ca ei să nu creadă că este un duh, o nălucă”, a explicat Preasfinția Sa.
Hramul Paraclisului Catedralei Naționale
În partea finală a predicii, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a vorbit despre hramul Paraclisului Catedralei Naționale.
„Această zi este specială pentru noi, fiind sărbătoarea hramului principal al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului – Învierea Domnului. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fixat acest hram în anul 2011, odată cu sfinţirea Paraclisului”.
„Pe lângă viaţa liturgică intensă de la acest paraclis, susținută de toți părinții slujitori aici, se desfăşoară şi multe activități social-filantropice, ori medicale, cum ar fi programul de donare de sânge, Donează sânge salvează o viață, campania Bucuria Vindecării, campania Sănătate pentru Sate, toate organizate cu multă dăruire de sine din inițiativa părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru și cu sprijinul multor voluntari inimoși și responsabili”.
„Această comunitate a Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului organizează multe colecte de ajutorare a bătrânilor, a săracilor, a copiilor, a unor unități medicale ș.a. Această lucrare intensă unește spiritualul cu socialul”.
„Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să simțim prezența iubirii Domnului Hristos Cel Înviat în toată viața noastră, să intensificăm efortul de a trăi în această lume răspândind bucuria Învierii și oferind mângâiere și ajutor în jurul nostru”, a încheiat Preasfinția Sa.
Sursă foto: Ziarul Lumina / Luigi Ivanciu
