Una din cele mai vechi sărbători dedicate Maicii Domnului, Buna Vestire este singurul praznic din ciclul mariologic care are un temei biblic. Potrivit Evanghelistului Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria, care era logodită cu dreptul Iosif din seminția lui Iuda, în Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Felul în care arhanghelul îi vestește acest lucru este inedit. Mai întâi o întâmpină pe Fecioara Maria prin cuvintele: „Bucură-te ceea ce ești plină de har! Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” (Lc. 1, 28). Bucuria pe care i-o vestește trimite la bucuria prezenței lui Dumnezeu, ce caracterizează mesajul evanghelic și care este opusă tristeții păcatului. Motivul alegerii divine nu ne este relatat și, deși Evangheliile nu ne spun nimic cu privire la trecutul Preasfintei Fecioare, din tradiția orală, consemnată din vechime la Iuliu Africanul (sec. II), în evangheliile apocrife, în unele scrieri patristice și în imnografia Bisericii, aflăm câteva amănunte care completează imaginea despre Maica Domnului și care justifică oarecum cuvintele îngerului. Astfel, aflăm că ea s-a născut în urma rugăciunilor părinților ei Ioachim și Ana, că a fost închinată Templului, unde a și petrecut de la 3 la 15 ani, că în Templu a trăit în rugăciune, curăție și studiu etc. Deși fericită de arhanghel, Maica Domnului se miră în sine de felul în care este abordată: „Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?” (Lc. 1, 29). Mesajul pe care îngerul îl transmite în continuare îi vestește că felul adresării inițiale își are temeiul în faptul că ea a aflat bunăvoință (har) înaintea lui Dumnezeu și că a fost aleasă să zămislească pe Fiul lui Dumnezeu (Fiul Celui Preaînalt), pe Mesia cel așteptat (Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său). Dovedind maturitate spirituală și multă smerenie, Maica Domnului cere explicații: „cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?” (Lc. 1, 34). Atunci i se descoperă faptul că zămislirea va fi prin pogorârea Duhului Sfânt, iar ca semn îi vestește zămislirea Elisabetei, care era stearpă. În urma acestui dialog, Maica Domnului se supune alegerii divine rostind: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38).
Fie mie după cuvântul tău!
