Elevii seminariști din Roman sub persecuția comunistă (II)

În primăvara lui 1949, toți cei 40 de inculpați în lotul „42-FDC” erau înaintați în justiție sub acuzația de „uneltire contra ordinii sociale”. Procesul s-a ținut la Tribunalul Militar din Iași, prin Sentința nr. 307 din 14 martie, cei opt seminariști romașcani primind următoarele condamnări: Radu Baciu, 2 ani închisoare corecțională; Ilie Bucă, 5 ani temniță grea; Mihai Doroftei, 2 ani închisoare corecțională; Grigore Nedelcu, 7 ani muncă silnică; Justin Pârvu, 12 ani muncă silnică; Mihai Podoleanu, 6 ani muncă silnică; Ioan Racu, în contumacie, 6 ani închisoare corecțională; Vasile Rășchitor, 5 ani temniță grea și Dumitru Bârjoveanu, fost seminarist, la 7 ani închisoare corecțională. Toți aceștia au cunoscut universul concentraționar comunist, mai întâi la Suceava, apoi, din august 1949, la Târgșor. Ilie Bucă a fost mutat în 1950 la Gherla, pentru ca un an mai târziu să fie trimis la muncă obligatorie la Valea Neagră, eliberat apoi la 17 septembrie 1953. Același parcurs l-a cunoscut Grigore Nedelcu, pentru ca, din 1953, să muncească la Peninsula, apoi să fie întemnițat la Aiud, iar la eliberarea din 13 mai 1955 să cunoască domiciliul obligatoriu. Părintele Justin Pârvu a fost trimis în 1949 la Aiud, apoi la Gherla. Din 1955 a fost obligat să muncească la Baia Sprie și Cavnic, din 1956 la Periprava și din 1959 la Culmea. La finalizarea pedepsei i s-a fixat lagăr de muncă în mai multe rânduri, totalizând 72 de luni. A fost eliberat la 6 mai 1964, pentru început viețuind la Mănăstirea Bistrița, din Moldova. Mihai Podoleanu a cunoscut Suceava, Târgșor, a muncit la Valea Neagră, din 1953 fiind mutat la Aiud. În 1959 a fost anchetat la Bacău, pentru ca în februarie 1960 să fie retrimis la Aiud, apoi să muncească la Ostrov. A fost eliberat la 31 iulie 1964. Vasile Rășchitor a cunoscut Suceava, din august 1949 Gherla, pentru ca între 1950 și 1952 să muncească la Valea Neagră-canal. A fost eliberat la 17 septembrie 1953, din colonia de muncă Peninsula. Dumitru Bârjoveanu a trecut prin reeducarea de la Suceava, apoi Pitești (din august 1949), mai apoi internat în 1950 în penitenciarul de tuberculoși de la Tg. Ocna, mutat doi ani mai târziu la Caransebeș. Din februarie 1955 a fost mutat la Gherla, de unde, în mai același an, a fost eliberat. Deoarece a fost condamnat în contumacie, Ioan Racu a fost arestat abia la 12 martie 1951. După absolvirea seminarului romașcan, Racu a urmat doi ani la Institutul Teologic din București, după care a lucrat ca funcționar în Direcția Socială a Ministerului Muncii. A contestat condamnarea din 1949, procesul său fiind rejudecat. Prin Sentința nr. 561 din 25 aprilie 1951, Racu a fost condamnat la un an închisoare corecțională. După o detenție la Iași, Aiud și Poarta Albă, la 13 martie 1952 a fost eliberat din Penitenciarul Jilava.

Ordinea apariției în fotografie: Ilie Bucă, Ioan Racu, Justin Pârvu, Radu Baciu

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 8 februarie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente

Obștea Mănăstirii Putna a donat sânge

Obștea Mănăstirii Putna a organizat joi Campania „Un strop de sânge salvează o viață”, prin care au fost colectați aproximativ 13 litri de sânge.  Acțiunea a fost organizată în baza parteneriatului existent între Arhiepiscopia Sucevei…