În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, și-L vor scuipa, și-L vor biciui, și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea și cu botezul cu care Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Și, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.
Timpul Postului Mare este acea perioadă de timp din cursul anului bisericesc care cheamă pe toți credincioșii la meditație și rugăciune, la sporirea evlaviei, a iertării, a iubirii și a slujirii. Este o experiență spirituală pe care o simt toți credincioșii, pe măsura dorinței și a râvnei lor, de a se apropia mai mult de Dumnezeu, de a dezvolta dialogul cu El prin credință, rugăciune și iubire.
Încă din prima duminică a acestui Post suntem invitați să ne apropiem tot mai mult de bogăția și frumusețile Ortodoxiei, care se exprimă nu numai prin cuvântul învățăturilor dogmatice și doxologia Bisericii, ci și prin imaginea captivantă a icoanelor, ca teologie vie, care cheamă la comuniune, la transfigurare și la urmarea credinței și a vieții celor reprezentați în icoane. În duminica a doua urcăm mai sus pe scara cunoașterii lui Dumnezeu și a experierii tainei Lui, prin Duhul Sfânt, Care lucrează în Biserică și în lume, prin energiile Lui necreate, prin care a creat, proniază și desăvârșește lumea. De aceea, această duminică este numită a Sfântului Grigorie Palama, Părintele bisericesc care a sistematizat și apărat învățătura despre lucrarea necreată a Duhului Sfânt, ca har dumnezeiesc necreat, necesar omului pentru sfințirea și mântuirea lui, prin Sfintele Taine ale Bisericii.
Duminica a treia din Postul Mare este numită Duminica Sfintei Cruci. La mijlocul acestui Post, Biserica ridică în văzul duhovnicesc al tuturor Sfânta Cruce, marele dar al lui Dumnezeu făcut oamenilor, pentru a se întări în râvna Postului și pentru a privi spre ea, ca să poată primi prin ea putere și încurajare pe calea împlinirii voii lui Dumnezeu și pentru a privi spre lumina și biruința Învierii.
Duminica a patra este numită a Sfântului Ioan Scărarul, întrucât acest Părinte a înțeles viața creștină ca pe o scară, pe care omul credincios urcă pentru a se apropia de Dumnezeu, urcând treaptă cu treaptă tot mai sus. Postul Mare are o dinamică a urcușului spiritual care nu se oprește într-un loc, ci se mișcă ascendent, spre înălțimile experienței iubirii de Dumnezeu și de oameni.
Duminica a cincea îi ridică pe credincioși spre înălțimile concretizării iubirii de Hristos și de oameni, prin puterea și întâietatea slujirii.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
