De la Egiptul păcatului la Ierusalimul ceresc

Ce știm despre Maria Egipteanca? Cine a fost ea? Se poate răspunde: o desfrânată. Unii pot spune: o pustnică. Sau, fără să ezite: o sfântă. Maria Egipteanca este, înainte de orice, o minune, minunea transformării unei păcătoase în sfântă. Povestea vieții ei este istoria acestei transformări.

Transformarea Mariei Egipteanca a început într-un mod cu totul banal. A auzit, ca din întâmplare, de marea sărbătoare a Sfintei Cruci, la care plecau la Ierusalim foarte mulți oameni pentru a se închina. Influențată de popularitatea deosebită a acestui eveniment, ca dusă de val, Maria, o femeie păcătoasă (îndârjită în starea de păcătoșenie), s-a hotărât să meargă și ea la Ierusalim. Pe cât de banal este acest început al întoarcerii Mariei Egipteanca, pe atât este de mustrător pentru orice minte în care gândul la Dumnezeu apare ca o întâmplare, ca o abatere de o clipă din goana gândurilor păcătoase.

Egipteanca s-a pomenit, astfel, în drum spre Ierusalim în căutarea Sfintei Cruci, inconștientă, încă, de faptul că se îndreaptă spre un liman dumnezeiesc. Încă nu simțise că s-a petrecut ceva cu ea, nu intervenise nici o diferență între desfrânată și pelerină. Atunci când a plecat spre Ierusalim, Maria a luat păcatul cu ea ca pe o unică bucurie sau nădejde și singurul mod de viață pe care și-l imagina. Putem să ne recunoaștem în acest mod de a ne întoarce la Dumnezeu? Cei mai mulți nu știm de la început calea dreaptă. De multe ori suntem siguri că am pornit bine, dar privind înapoi, după câțiva pași ne dăm seama că am continuat să cădem în vechile păcate, că acestea și-au schimbat în noi doar aparența. De fapt, ele continuă să se lupte cu noi, iar lupta este cu atât mai crâncenă, cu cât vrem mai mult să le alungăm și să ne îndreptăm viața. Având însă înainte Crucea, ca și Maria Egipteanca, rămânem în raza puterii ei de a ne trage înainte și de a vindeca în noi chipul dumnezeiesc rănit de păcate. O stihiră din această duminică spune: „Puterea Crucii Tale, Hristoase, a făcut minune; că și aceea care mai înainte era desfrânată s-a nevoit cu nevoință pustnicească. De unde și lepădând neputința, vitejește a stat împotriva diavolului. Pentru aceasta luând și răsplata biruinței, se roagă pentru sufletele noastre”.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente