Întru toate era înțelept și drept, întru toate săvârșea lucrare de apostol,trăia în fericire și era cu totul curat (Sf. Grigorie Palama)
Iubiți frați ierarhi și împreună liturghisitori,
Cinstiți părinți preoți și diaconi ai lui Hristos,
Binecredincios popor iubitor de sfinți, al Preasfintei Biserici din România,
Prin aceste cuvinte, Sfântul Grigorie Palama, păstorul tesalonicenilor, înalță laudă Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, protectorul Tesalonicului, care, în Imperiul Roman de Răsărit, era cetatea cea dintâi ca însemnătate, alături de Constantinopol, Împărăteasca Cetate a cetăților, iar astăzi, în Grecia, este orașul cel dintâi ca însemnătate, alături de Constantinopol, Împărăteasca Cetate a cetăților, iar astăzi, în Grecia, este orașul cel dintâi ca importanță, alături de capitala Atena. La cinstita invitație a Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și cu îngăduința și binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei și a Preafericitului Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei și al Întregii Grecii, vin din Tesalonic să prăznuiesc, cu smerenie, împreună cu întregul popor care prăznuiește cu prilejul manifestărilor sărbătorești organizate în cinstea Sfinților Slăviților Mari Împărați de Dumnezeu încununați Constantin și Elena, cei întocmai cu Apostolii, care sunt și hramul acestei sfinte și mărețe Catedrale Patriarhale. Doresc să mulțumesc, în mod special, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru cinstea pe care o face Smereniei mele!
Sfântul Dimitrie este unul dintre sfinții cei mai iubiți de popor în Biserica noastră Ortodoxă. Deja din veacul al VI-lea după Hristos este lăudat și i se aduc cântări în Biserică.
Era frumos la chip – dar mai frumos la suflet, plăcut la vorbă – dar mai plăcut în faptă și purtare, dulce la cuvânt – dar mai dulce la obiceiuri (Konstantinis Grigoriadis, Cuvânt și existență, vol. 4, p. 85). Așa ni s-a transmis caracterizarea Sfântului Dimitrie! Acestea sunt culorile în care este zugrăvit de pictorii bisericești de-a lungul veacurilor: dulce și distins la înfățișare, maiestos și măreț. Prin acestea, este redat faptul că se trăgea din neamul uneia dintre cele mai strălucite familii din regiunea Macedoniei grecești și al unora dintre cei mai înalți demnitari militari și oameni de Stat din Imperiul Roman.
S-a născut Sfântul Mare mucenic Dimitrie în vestita și slăvita cetate a Tesalonicului, în jurul anului 280 după Hristos. S-a născut Cezarul Flavius Constantinus Augustus, cel care avea să fie împăratul „cel Mare” și „întocmai cu Apostolii”, la 22 februarie, probabil în anul 288, dar nu înainte de 280 după Hristos, în cetatea Naissus din Dacia. Cei doi slăviți sfinți ai credinței noastre curate aveau aproape aceeași vârstă. Sfântul Dimitrie, mai de tânăr a primit cununa muceniciei pe la anul 306 după Hristos. Sfântul Constantin a plecat din această lume deșartă, la anul 337 d.Hr., lăsând întreaga lume moștenire Domnului. De aceea a fost numit „cel întocmai cu Apostolii”. Unul și-a adus serviciile sale lui Hristos, atât prin edicte legislative, cât și în alte feluri, iar celălalt L-a slujit pe Domnul prin lucrarea învățătorească, întrucât – spun izvoarele – el a fost arestat când adresa catehumenilor învățătura despre Hristos.
Tocmai această demnitate învățătorească este subliniată prin cele spuse de Sfântul Grigorie Palama, cele redate mai sus, ca moto la cuvintele mele.
„Înțelept” a fost Sfântul Dimitrie pentru că a știut să-și aleagă partea cea bună. El a preferat credința în Hristos și nu a acordat nicio importanță slavei lumești de care, după vrednicie, se putea bucura atât datorită originii sale, cât și datorită capacităților sale.
„Drept” a fost Sf. Dimitrie. Mărturisește despre aceasta comportarea lui caracterizată prin deplină dreptate, iubirea frățească și pacea, care constituiau „păzirea” prin forță a poruncilor lui Hristos.
„Apostol” a fost Sf. Dimitrie. Nu s-a mulțumit numai cu a crede în Hristos, ci a și răspândit cuvântul lui Dumnezeu, propovăduindu-l și interpretându-l cu atâta râvnă, încât foarte mulți închinători la idoli au venit la sânul Bisericii, în ciuda persecuției dezlănțuite de Galeriu împotriva creștinilor.
„Trăia în feciorie și era cu totul curat” Sf. Dimitrie. L-a iubit pe Hristos și nu a pus nimic mai presus de această dragoste. Rod al curăției lui a fost faptul că sfintele sale moaște au devenit izvorâtoare mir. Din vechime și chiar până în vremea de astăzi, când sfintele sale moaște au fost aduse din nou în cetatea Tesalonicului, unde el s-a născut, mirul sfânt pe care acestea îl izvorăsc înveselește duhovnicește inimile mulțimilor de credincioși.
Sf. Dimitrie a învățat prin faptă și a făptuit învățând! De aceea, a fost iubit de Dumnezeu. El a fost ca „lucrătorul cel bun” și ca „iconomul cel credincios”. Nu s-a rușinat de minunile Domnului și a dus Crucea lui Hristos până la sfârșit, fără să cârtească și cu bucurie. În cele din urmă, cu sulițe a fost împuns în coastă, până și prin moarte a urmat lui Hristos, Care „pe lemn a fost omorât”.
Într-adevăr, Sf. Dimitrie a fost învățător și apostol! Nu ne rămâne decât să intrăm, cu toții, în armonia ritmurilor bunei sale credințe și evlavie, să urmăm, după cât putem, pilda luminoasă pe care ne-a lăsat-o, atât ca om credincios, cât și ca demnitar.
Dar și Sf. Constantin cel Mare, care, ca Pavel, „nu de la oameni chemare” a luat, ci de la Dumnezeu a primit credința în Hristos, ca pe o taină mai adâncă a lumii și a omului. Prin harul lui Hristos, el a înțeles că numai prin cuvântul Sfintelor Evanghelii și cu ajutorul lui Dumnezeu ființa umană, în existența ei la nivel personal, în familia, în neamul, statul sau societatea din care face parte, poate să-și transfigureze viața. El a înțeles că numai așa omul poate să ajungă chiar cetățean al cerului și să se facă părtaș Împărăției lui Dumnezeu, în ciuda veștilor mincinoase venite de la cel potrivnic, răspândite și prezentate cu artă ca fiind adevăr salvator. De aceea, Sf. Împărat Constantin cel Mare s-a dedicat slujirii Adevărului, așa încât acesta să predomine înaintea minciunii și înșelăciunii. El zdrobește rătăcirile închinării la idoli și trasează pentru întreaga lume o cale nouă, „Calea” care este Hristos! Dar face acest lucru cu înțelepciune, cu respect față de libertatea cetățenilor imperiului. Nu aplică metode opresive și de constrângere. Cu noblețe el acordă tuturor posibilitatea de a acționa după propria voință. În calitatea de împărat al Imperiului Roman de Apus (312-324 d.Hr.) a instituit principiul toleranței religioase prin Edictul de la Milan. Anul acesta se împlinesc 1700 de ani de la emiterea acelui edict. În continuare, ca singur împărat (324-337 d.Hr.) s-a reținut din aceleași motive să proclame creștinismul ca religie oficială în Imperiu. Prin acest act vizionar, Sf. Constantin cel Mare a legiferat creștinismul ca religie permisă sau licită. Astfel, a pus capăt persecuțiilor și a adus o contribuție imensă la instaurarea păcii interne în Statul Roman. Concomitent, însă, a dat posibilitatea mântuirii în Hristos tuturor cetățenilor care doreau, liber și nesiliți de nimeni, să vină la sânul Preasfintei noastre Biserici.
Tuturor vă aduc binecuvântarea Sfinților Împărați, făcători de minuni, a Sfântului Constantin cel Mare, printr-o parte din Cinstitul lemn al Sfintei Cruci, pe care Hristos S-a răstignit și prin părticica din sfintele moaște ale Sfintei Elena! Vă aduc, spre închinare, aceste sfinte odoare din vestita sfântă mitropolie apostolică a Corintenilor, unde sunt păstrate cu evlavie și cinste, ca o comoară neprețuită. Chem sfintele la rugăciuni, precum și rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și al Sfântului Cuvios Dimitrie din Basarabi ca dumneavoastră, tuturora, frații noștri întru credință, să vi se dăruiască sănătate, zile îndelungate, călătorie cu bun spor duhovnicesc în viață și ajutor de sus. Totodată, vă rog să înălțați rugăciuni la Domnul pentru poporul grec, popor pașnic și liniștit, care, încă o dată, în cursul istoriei sale, trece prin încercări. Cu binecuvântările Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, pe care-l respectăm foarte mult și ale Înaltpreasfințiților și Preasfințiților frați arhierei, cu care slujim împreună, cu dragoste și cinste, și ale tuturor clericilor, vă rog să înălțați rugăciuni pentru poporul grec.
Dumnezeiasca putere nebiruită și nepieritoare a Cinstitei și de Viață făcătoarei Cruci să ne dea putere tuturor, atât dumneavoastră, cât și nouă. Amin.
