Cum era serbată Intrarea Domnului în Ierusalim în vechime

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor este una dintre cele 12 sărbători împărătești din cursul anului bisericesc. De origine ierusalimică, menționată, pentru prima dată, în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creștină, fiind celebrată cu mare fast. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică ne pregătește pentru bucuria pe care o aduce biruința lui Hristos asupra morții din duminica următoare, cea a Învierii.

Sărbătoarea Floriilor amintește de momentul intrării triumfale a Mântuitorului Hristos în Ierusalim, care a avut loc cu puține zile înainte de Patima Sa.

Cu toate că nu există mențiuni în acest sens, cu siguranță evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim a fost prăznuit din zorii Bisericii creștine. La început, Duminica Stâlpărilor a fost ținută numai de comunitatea creștină din Ierusalim. Având un caracter local, nefiind cunoscută și de alte Biserici, sărbătoarea nu figurează în rândul celorlalte enumerate în „Constituțiile Apostolice” – document elaborat spre sfârșitul secolului al IV-lea. Este menționată însă de Sfântul Ioan Gură de Aur (†407), de Sfântul Epifanie de Salamina (†403), de Sfântul Chiril al Alexandriei (†444), care au scris omilii la această sărbătoare, precum și de pelerina spaniolă, Egeria, care o descrie în jurnalul său de călătorie la Locurile Sfinte.

Din Ierusalim, sărbătoarea Duminicii Stâlpărilor a trecut mai întâi în Egipt, apoi în Siria și în Asia Mică. În secolul al V-lea se celebra deja în capitala imperiului, Constantinopol, când împăratul și curtea sa participau la procesiunea solemnă ce avea loc în Duminica Intrării în Ierusalim. Cu acest prilej, mulțimea credincioșilor purta atât ramuri de finic, cât și de măslin și de liliac. Pe tot parcursul procesiunii care se desfășura pe străzile orașului, credincioșii intonau frumoase cântări compuse de imnografi precum Andrei Criteanul, Teodor Studitul sau Iosif Studitul. Obiceiul ca însuși împăratul să participe la procesiunea din Duminica Floriilor a fost urmat și de curțile domnești din Țările Române.

În timpul secolelor al VI-lea – al VII-lea, sărbătoarea se răspândește și în Occident, fiind menționată de Isidor de Sevilia (†636). Tot în această perioadă, se introduce și binecuvântarea ramurilor de finic, aduse de credincioși la biserică, iar procesiunea se mută dimineața.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente