Concluziile ședinței de lucru a celor două Mitropolii românești din Europa Occidentală, Centrală și de Nord

În contextul Anului omagial euharistic 2014 (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii), ierarhii Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale și ai Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord, reuniți la reședința mitropolitană din Limours, Franța, 7-9 aprilie 2014, au analizat și au discutat din perspectivă patristică, liturgică, canonică și pastorală importanța și implicațiile concrete ale acestor două Sfinte Taine.

Ca urmare a celor discutate, s-au subliniat următoarele aspecte:

– Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie este centrul vieții creștine, în care se exprimă personal și comunitar apartenența credinciosului la Trupul tainic a lui Hristos, care este Biserica.

– Viața duhovnicească a poporului lui Dumnezeu este susținută, în mod esențial, de Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei, care constituie un antidot puternic la tendința lumii secularizate de negare și de indiferență față de viața liturgică a Bisericii.

– Sfânta Taină a Spovedaniei ajută creștinul la regăsirea echilibrului sufletesc prin curățirea de păcate și iertare, precum și la lupta cu ispitele vieții, prin legătura constantă cu duhovnicul. Frecventa spovedanie constituie o adevărată terapie a sufletului.

– Creșterea duhovnicească și dinamica pastorală a parohiilor depinde, în mod evident, de locul pe care îl au în viața lor Spovedania și Împărtășania și de râvna și angajarea personală a preotului și a familiei sale în trăirea lor.

– Împărtășirea cu Sfântul Trup și cu Scumpul Sânge al Domnului are, dincolo de caracterul personal, și o dimensiune comunitară, ea contribuind la întărirea unității atât în familie, cât și în parohie și, nu în ultimul rând, în Biserică.

– Catehizarea sistematică a părinților și a nașilor pruncilor care se botează și a viitorilor miri și nași de cununie are, de asemenea, un rol foarte important pentru însușirea credinței și participarea lor la viața Bisericii. Păstrarea legăturii cu aceștia și cercetarea lor periodică constituie o obligație pastorală a fiecărui preot.

– S-a constat cu bucurie grija preoților pentru împărtășirea copiilor prezenți la Sfânta Liturghie. De formarea și educarea acestora depinde atât prezentul, cât și viitorul parohiilor.

– Oricât de mare ar fi disponibilitatea preotului față de fiecare persoană din parohia pe care o păstorește, realitatea practică dovedește că el nu se poate ocupa îndeajuns de o comunitate foarte mare. Se constată că parohiile cu un număr mare de credincioși pierd dimensiunea personalizată a pastoralei și a duhovniciei, ducând la slăbirea dinamicii acesteia. De aceea se impune înmulțirea numărului parohiilor și al preoților.

– În vederea asigurării în parohii a unei pastorații cât mai apropiate de nevoile omului contemporan, este necesară formarea continuă intelectuală, pastorală și duhovnicească a preoților, pentru ca aceștia să fie în măsură să dea credincioșilor răspunsurile cele mai potrivite cu viața lor, în contextul specific în care aceștia trăiesc.

Comentarii Facebook


Știri recente