Sensul venirii Fiului lui Dumnezeu, ca om, în lume, al Întrupării Sale, poate fi înțeles și trăit de fiecare creștin, în Taina Spovedaniei; în întâlnirea sufletului împovărat de păcate cu iubirea nețărmurită a lui Dumnezeu, în spovedanie, înțelegem afirmația Mântuitorului: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (In. 3, 17). De aceea, după mărturia dată de Sfântul Evanghelist Matei, primul cuvânt rostit de Mântuitorul Hristos către omenire este o invitație la înnoire, la renaștere, la pocăință: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Mt. 4, 17). Deci, dacă scopul și sensul venirii lui Dumnezeu în lume este înnoirea firii umane, sau altfel spus, înnoirea ontologică a omului, înseamnă că lucrarea de renaștere și de înnoire a oamenilor este lucrare dumnezeiască de maximă importanță. Iar această lucrare a fost exprimată foarte concis de marii Părinți ai Bisericii, începând cu Sfântul Irineu de Lugdunum (Lyon), în cuvintele: „Dumnezeu S-a făcut om, ca pe om să-l facă dumnezeu”, adică să-l îndumnezeiască. Deci, puterea aceasta de unire a omului cu Dumnezeu este putere dumnezeiască, pe care Dumnezeu o dă Bisericii, pentru că „Biserica, în calitate de trup al lui Hristos, e mediul vizibil în care și prin care Hristos alege unele persoane pe care le învestește cu puterea Sa, ca să exercite El însuși prin ele această putere” (pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă vol. III, EIBMBOR, București, 2003, p. 130). Așadar, alegerea unei astfel de persoane este un act al Duhului Sfânt, dar și al Bisericii, în același timp; act care face posibilă împreună-lucrarea lui Dumnezeu și a aleșilor Săi, fapt care îl determină pe Sfântul Ioan Gură de Aur, în Tratatul Despre Preoție, să facă afirmația: „Câte le fac preoții jos, le întărește Hristos sus și judecata robilor o confirmă Stăpânul”. Puterea aceasta dată Apostolilor și, prin ei, arhiereilor și preoților, prin împărtășirea Duhului Sfânt – „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi” (In. 19, 22-23) – este puterea Lui Însuși, care lucrează în cei care au primit harul Preoției.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
