Biserica Ortodoxă cinstește pe Sfinții Ioan Casian și Gherman din Dobrogea la 29 februarie, în anii bisecți. Pentru că anul acesta nu este bisect, ziua lor de prăznuire este 28 februarie.
Chiar dacă vineri, 28 februarie 2014 este zi aliturgică, potrivit Anuarului liturgic și tipiconal pe 2014 unde va fi hramul Sfinților Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea nu se mută sărbătoarea lor, ci se săvârșește chiar în vinerea acestei săptămâni, cu Priveghere și cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, după Tipicul mare. Iar dacă nu este hramul lor, se cântă Slujba lor înainte, joi.
Cei doi Sfinți Părinți, neosteniți slujitori ai Domnului, au contribuit la întărirea vieții monahale în lumea creștină. Cuviosul Părinte Ioan Casian Romanul s-a născut pe la anul 365, în Dobrogea, numită pe atunci Sciția Mică. Provenind dintr-o familie distinsă, a urmat la școlile timpului. Dar însuflețit de setea de desăvârșire duhovnicească renunță de tânăr la atracțiile deșarte ale vieții lumești și pleacă la Locurile Sfinte însoțit de prietenul său Gherman, frate nu prin naștere, ci în duh. Așa au ajuns amândoi călugări într-o mănăstire din Betleem. Simțind în ei dorul de o mai mare desăvârșire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la anahoreții despre a căror îmbunătățită viață duhovnicească auziseră. Așa au ajuns la comunitățile din delta Nilului, adâncindu-se de acolo tot mai mult în pustie. La sfatul Avei Iosif, au mai rămas în Egipt șapte ani, ajungând până în vestita pustie Schitică. După șapte ani, Cuvioșii Ioan și Gherman s-au întors la Betleem, unde au dobândit de la părintele lor duhovnicesc binecuvântarea de a trăi de aici înainte în pustnicie. N-au putut regăsi liniștea cuvenită contemplației, din pricina unor învinuiri nedrepte la care erau supuși călugării din Egipt de către arhiepiscopul Teofil al Alexandriei. Atunci, Cuvioșii Ioan și Gherman, urmând un grup de 50 de monahi, hotărâră să-și caute liniștea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceasta se petrecea pe la anul 401. Sfântul Ioan Gură de Aur l-a convins pe Gherman să primească prin mâinile lui preoția, iar Casian diaconia. Nu după mult timp, Sfântul Ioan Gură de Aur fiind dus în exil, Cuvioșii Casian și Gherman au fost trimiși în misiune la Roma de cler și popor, însoțindu-l pe episcopul Paladie ca să aducă la cunoștință episcopului Romei, Inocențiu I, printr-o scrisoare, despre suferințele nedreptele ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfântul Casian a stat zece ani la Roma și în acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, în sudul Galiei (Franța de astăzi), unde a întemeiat, pentru bărbați, mănăstirea Sfântului Victor, pe mormântul acestui martir din secolul al III-lea; iar pentru fecioare, una închinată Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe la anul 415. La rugămintea Sfântului Castor, episcop de Apt, el a întocmit lucrarea „Instituții cenobitice” (rânduieli pentru viața în comun), pentru mănăstirile pe care le întemeiase în Provența. Ca ucenic credincios al marilor învățători Sfinții Capadocieni Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Grigore de Nissa, ca și al Sfântului Ioan Gură de Aur, Cuviosul Ioan Casian s-a ridicat atunci împotriva unei separări adânci între firea omenească și harul divin, pe care Fericitul Augustin o stabilise pentru a lupta împotriva ereziei lui Pelagiu. Față de aceste împotriviri care au mai durat, Cuviosul Ioan Casian a rămas statornic în dreapta credință a Bisericii. El și-a încredințat cu pace sufletul său lui Dumnezeu în anul 435. Cuviosul Gherman s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, din părinți străromâni, fiind din aceeași localitate cu Sfântul Ioan Casian. În anul 403, când unii ierarhi și dregători din Răsărit, îndemnați de împărăteasa Eudoxia, s-au ridicat împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur cerând să-l depună din treaptă, atunci și Cuviosul Gherman s-a aflat printre cei ce au luat apărarea marelui ierarh. După o aspră și îndelungată nevoință duhovnicească, ajungând la măsura sfințeniei, Cuviosul Gherman a trecut la Domnul în Roma, pe la anul 415.
