Banca Națională a României (BNR) va lansa luni prima monedă dreptunghiulară din argint din istoria sa numismatică, dedicată pictorului Nicolae Tonitza.
Noua emisiune deschide seria „Pictori români” și are valoarea nominală de 10 lei. Moneda, realizată din argint, are dimensiunile de 43 x 31 mm, greutatea de 31,103 grame și este emisă în calitate proof, într-un tiraj de 500 de exemplare.
Pe avers este reprodus, color, tabloul „Flori galbene”, lucrare aflată în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. Pictura a făcut parte, în perioada interbelică, din colecția de artă a Băncii Naționale a României. Reversul prezintă portretul artistului, numele acestuia și anii vieții sale, 1886–1940.
Monedele sunt ambalate în capsule transparente și sunt însoțite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate în limbile română, engleză și franceză. Prețul de vânzare este de 1.150 de lei, cu TVA inclus.
Lansarea în circuitul numismatic a noii monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.
Nicolae Tonitza
Nicolae Tonitza s-a născut în data de 13 aprilie 1886, la Bârlad, fiind primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță. Încă din anii copilăriei s-a remarcat prin talentul la desen și caricatură. În 1902 a început studiile la Școala Națională de Belle-Arte din Iași, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare și i-a cunoscut pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu.
Formarea sa artistică a continuat prin călătorii și studii în Italia, Germania și Franța. În perioada petrecută la Paris, între 1909 și 1911, a realizat numeroase peisaje și s-a afirmat prin sensibilitatea cromatică și originalitatea stilului. Revenit în țară, a participat la expoziții și a realizat lucrări de pictură bisericească, obținând în 1912 diploma de „pictor bisericesc”.
În timpul Primului Război Mondial, artistul a fost mobilizat și a ajuns prizonier după luptele de la Turtucaia. După război s-a stabilit la București, unde și-a continuat activitatea artistică și publicistică. În 1925, împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu, a întemeiat „Grupul celor patru”, formație artistică ce a avut un rol important în viața plastică românească interbelică.
A fost preocupat de portret, peisaj, natură statică și pictura de copii, devenind cunoscut mai ales pentru chipurile și privirile expresive ale celor mici. Printre lucrările sale reprezentative se numără „Vas cu trandafiri”, „Natură statică cu icoană”, „Cerdacul”, „Vatra”, „Fata pădurarului” și „Portretul lui Gala Galaction”. În 1933 a devenit profesor la Academia de Belle-Arte din Iași, iar în 1937 a fost numit rector al instituției. S-a mutat în veșnicie în 26 februarie 1940, după o perioadă de suferință.
Foto credit: Banca Națională a României
