Arătările minunate ale Sfintei Cruci

În decursul istoriei, Sfânta Cruce s-a arătat în natură în diverse chipuri, în majoritatea cazurilor ca un semn prevestitor, fie al unei biruințe, ca în cazul împăratului Constantin cel Mare, fie al unei înfrângeri, ca în cazul tiranului Policrat din Samos. Tertulian povestește că „fiica lui Policrate din Samos a văzut crucea tatălui său formată dintr-o rază a soarelui răsfrântă peste băile lui Jupiter.” El face aluzie la un episod din viața tiranului Policrat din Samos (secolul al VI-lea î.Hr.) relatat mai pe larg de Herodot: sofist convins și aspru despot al Samosului, după ce a crescut puterea maritimă a insulei, acesta a fost prins de perși și răstignit pe o cruce din lemn. În cazul împăratului Constantin cel Mare, arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci nu lăsa nici o îndoială asupra caracterului dumnezeiesc al minunii, deoarece, după cum relatează Eusebiu de Cezareea în lucrarea sa, „De vita Constantini”, Sfânta Cruce s-a arătat pe cer în plină ziuă, deasupra soarelui, așadar, mai luminoasă decât cel mai luminos astru pe cere-l cunoaște omul. Iarăși, mesajul primit în vis de împăratul Constantin confirmă simbolismul crucii: „In hoc signo vinces!” – „Întru aceasta vei învinge!” Un alt exemplu de acest gen se găsește în „Martiriul Sfântului Teodor și al celor șapte mucenițe”, cărora, înainte de a primi cununa muceniciei, li s-a arătat, într-un loc din apropiere, Sfânta Cruce. Desigur, șirul arătărilor minunate ale Sfintei Cruci în creație a continuat de-a lungul istoriei, se întâmplă și astăzi și va culmina la sfârșitul lumii, când iarăși se va arăta pe cer (Mt. 24, 30), ca un ultim și cel mai clar semn al celei de-a doua veniri a Mântuitorului Hristos.

Mai multe informații în Ziarul Lumina

Comentarii Facebook


Știri recente