Ioana Revnic, scriitoare și profesoară de Limba română, inaugurează o nouă serie de postări la rubrica noastră de Facebook #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica. Acestea sunt dedicate Anului Centenar al Patriarhiei Române explicat pe înțelesul copiilor.
Oferim, cu ajutorul ei, inspirație pentru școlile parohiale și activitățile de cateheză, prezentând și pe site primele trei postări din această serie.
Ce înseamnă autocefalia unei Biserici?
AUTOCEFALIE. Ce cuvânt complicat, nu-i așa? E compus din alte două cuvinte: „auto”, care – în greaca veche, adică în limba din care provine – înseamnă „de sine stătător” și „cefalie”, care s-ar traduce prin „conducere” sau „cap”. Așadar, „autocefalia” ar însemna „care își are propriul cap” sau „o conducere de sine stătătoare”.
Dar ce legătură are acest termen cu biserica?
În Biserica Ortodoxă, autocefalia se referă la independența unei biserici naționale.
Imaginează-ți că bisericile din toată lumea sunt ca niște familii, care fac parte din același neam, care sunt înrudite. Într-un neam mare, de obicei, există cineva cu autoritate, care ia decizii importante, cum ar fi un bunic sau o bunică și toți ascultă de acest conducător.
Uneori, o familie mai mică devine mare și puternică și, la un moment dat, hotărăște să ia singură deciziile pentru membrii ei. Nu se ceartă cu celelalte rude, ci doar devine responsabilă pentru ceea ce face și nu-i mai cere mereu voie conducătorului familiei, pentru un lucru sau altul.
Autocefalia unei biserici înseamnă exact asta: o biserică poate să ia decizii fără să mai întrebe o altă biserică mai mare, cu care se sfătuise până atunci. În același timp, își alege singură conducătorii și preoții, dă legi și regulamente bisericești; introduce în calendar sărbători religioase, publică și difuzează cărți, înființează școli teologice și, ceea ce e foarte important, canonizează sfinți.
Bisericii Ortodoxe Române i s-a recunoscut autocefalia în 1885.
Deși independentă, Biserica Ortodoxă Română a rămas prietenă cu alte biserici ortodoxe din lumea întreagă și face parte din marea familie a creștinilor. Are aceleași drepturi cu celelalte biserici ortodoxe surori, participă la întrunirile la care se iau decizii importante pentru creștinii ortodocși și are un cuvânt de spus egal cu celelalte, când vine vorba de probleme importante.
Exerciții pentru copii
După ce ai aflat ce înseamnă AUTOCEFALIE, rezolvă cerințele:
- Încercuiește răspunsul corect.
În Biserica Ortodoxă, autocefalia înseamnă:
- a) înrudirea cu alte biserici ortodoxe, ca într-o mare familie;
- b) egalitatea în drepturi cu alte biserici ortodoxe din lume;
- c) independența unei biserici naționale;
- d) ruptura de celelalte biserici ortodoxe naționale.
Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală în anul:
- a) 1872;
- b) 1918;
- c) 2025;
- d) 1885.
2. Formulează două idei principale desprinse din text.
3. Precizează, valorificând textul, o urmare (o consecință) a dobândirii autocefaliei de către biserică.
4. Desenează un simbol potrivit noțiunii de „autocefalie”.
5. Explică în 2-3 enunțuri desenul tău.
De ce este necesară organizarea Bisericii?
Dacă te întrebi cum de un popor și o țară au o Biserică, trebuie să îți amintești că primii creștini s-au organizat în funcție de regiunea în care trăiau. Din acest motiv, Sfântul Apostol Pavel le scrie o scrisoare romanilor – mai exact credincioșilor care trăiau în Roma, altă scrisoare filipenilor, adică credincioșilor care trăiau în orașul grecesc Filipi.
Dacă te întrebi de ce a fost nevoie să se organizeze Biserica în societate, deși credința este în primul rând în suflet, gândește-te că orice grup de oameni care vor să facă ceva împreună are nevoie de o formă de organizare. De aceea, oamenii care au crezut în Iisus Hristos s-au organizat chiar de la început în Biserici, în funcție de regiunea în care locuiau.
Un grup de creștini era condus de un episcop, iar toți episcopii dintr-o regiune mare, uneori chiar mai mare decât o țară întreagă, formau ceea ce se numește „Biserică locală”. Oamenii din fiecare astfel de Biserică locală au aceeași credință creștină precum aceia din alte Biserici locale, dar fiecare grup se organizează în regiunea sa. Împreună, aceste Biserici locale alcătuiesc Biserica Ortodoxă din toată lumea..
O Biserică locală este condusă de toți episcopii ei, iar adunarea acestora se numește Sfântul Sinod. Toți preoții și toți credincioșii dintr-o regiune sau dintr-o țară ascultă, respectă și urmează deciziile Sfântului Sinod al Bisericii de acolo, așa cum cei mici ascultă, în familiile lor, de persoanele cu autoritate și cu mai multă experiență decât ei.
Exerciții pentru copii
După ce ai aflat ce înseamnă Biserica Locală, rezolvă cerințele:
- Explică ce înseamnă o „Biserică locală”, valorificând textul.
- Ce legătură există între regiunea în care locuiau primii creștini și organizarea Bisericii?
- De ce este necesară organizarea Bisericii, chiar dacă credința este o trăire interioară?
- Care este relația dintre credincioși, preoți și episcopi într-o Biserică locală?
- Scrie două beneficii pe care le are organizarea credincioșilor în Biserici locale.
- Ce i-ai spune unui prieten pentru a-l ajuta să înțeleagă faptul că Biserica Ortodoxă din toată lumea este formată din mai multe Biserici locale?
- Documentează-te și află cum se menține unitatea Bisericii Ortodoxe, având în vedere că există mai multe Biserici locale.
- Imaginează-ți cum ar fi lumea dacă nu ar exista forme de organizare în domenii precum religia, educația sau sănătatea. Scrie un text de minimum 100 de cuvinte, în care să prezinți (minimum) trei consecințe ale unei asemenea stări de lucruri.
- Explică legătura dintre conținutul acestui text și ilustrația care îl însoțește.
Cum s-a născut Biserica Ortodoxă Română?
Biserica Ortodoxă Română este familia tuturor credincioșilor ortodocși care trăiesc în țara noastră și a celor plecați din țară peste hotare. Vecinii noștri, bulgarii, au și ei Biserica Ortodoxă Bulgară, la fel și alți vecini ai noștri, sârbii, care au Biserica Ortodoxă Sârbă.
Însă organizarea acesteia și numele Bisericii noastre nu au fost mereu așa.
În secolul al XIX-lea, pe când nu exista România Mare, bisericile ortodoxe din Țara Românească și din Moldova se numeau Mitropolia Ungrovlahiei (adică a Țării Românești) și Mitropolia Moldovei.
Ele nu erau independente, ci făceau parte dintr-o formă și mai mare de organizare, numită Patriarhia de la Constantinopol, care cuprindea o regiune foarte întinsă, de la noi până în Turcia de azi. Ea era condusă de la Constantinopol, adică din orașul care astăzi se numește Istanbul.
Motivele pentru care noi, românii, nu aveam o Biserică locală a noastră erau mai multe, dar cel mai important era că cele două state românești, Țara Românească și Moldova, erau subordonate Imperiului Otoman, care avea capitala la Istanbul. Și atunci, deși Imperiul Otoman nu era creștin, noi țineam de Patriarhia de acolo.
Dar, așa cum știi, în 1859 Moldova și Țara Românească s-au unit și au format Principatele Române. Încet, încet, Mitropolia Ungrovlahiei și Mitropolia Moldovei au început să colaboreze și și-au dat seama că – împreună – pot face multe lucruri bune, pentru credincioși.
Unul dintre ierarhii importanți de atunci a fost Nifon Rusailă, Mitropolitul Țării Românești, care a avut un rol important în realizarea Unirii. De exemplu, atunci când a fost înființat pentru prima dată Parlamentul la București, el a fost primul președinte al Senatului.
În 1865, el era mitropolit la București, iar Bucureștiul devenise capitale Principatelor Române. Atunci, el a fost numit Mitropolit primat al Principatelor Române Unite, devenind astfel primul dintre toți episcopii ortodocși români din acea vreme.
Tot el a făcut un alt pas important spre forma de organizare de azi a Bisericii Române: în 1872 s-a dat o lege pentru înființarea primul Sfânt Sinod românesc, adică un regulament pentru cum să conducă Biserica noastră toți episcopii români împreună.
După acest moment, tot în 1872, episcopii, preoții și credincioșii români au decis să devină o Biserică independentă de Patriarhia de la Constantinopol și să se conducă singuri, de către Sfântul Sinod românesc.
Inițiativa lor a fost primită cu mari rezerve, Patriarhul de la Constantinopol s-a opus îndeplinirii ei și au urmat multe negocieri care nu duceau la un rezultat.
În 1877 a avut loc un eveniment care a schimbat cursul României și al Bisericii Ortodoxe de la noi. În urma Războiului de Independență, Regatul României, ajutat de Rusia, a învins Imperiul Otoman și a devenit o țară independentă.
Acum, pentru că țara nu mai depindea de Imperiul Otoman, a fost mult mai ușor ca Biserica Română să se desprindă de Patriarhia de Constantinopol. Astfel că, în 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autonomă sau autocefală, iar Patriarhia de la Constantinopol a recunoscut că Biserica noastră este capabilă să se guverneze singură.
Putem spune deci că „actul de naștere” al Bisericii Ortodoxe Române a fost semnat și eliberat în 1885, deși – ca instituție – aceasta s-a născut odată cu înființarea primului Sfânt Sinod, din 1872.
După Marea Unire din 1918, și celelalte Biserici românești din Basarabia, din Ardeal, din Banat, din Crișana, din Maramureș și din Bucovina vor fi veni toate în brațele Bisericii Mame, din România Mare.
Peste doar câțiva ani, în 1925, se va înființa Patriarhia Română.
Dar oare ce e o Patriarhie și ce rol are ea?
Exerciții pentru copii
După ce ai aflat informații despre Biserica Ortodoxă Română, răspunde la următoarele întrebări.
- Încercuiește răspunsul corect:
- Care era denumirea bisericilor ortodoxe din Țara Românească și Moldova înainte de formarea României Mari?
a) Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Moldovenească
b) Mitropolia Ungrovlahiei și Mitropolia Moldovei
c) Patriarhia Română și Patriarhia Moldovei
- De ce bisericile românești erau subordonate Patriarhiei de la Constantinopol?
a) Pentru că Imperiul Otoman controla Țara Românească și Moldova
b) Pentru că românii nu aveau preoți și episcopi proprii
c) Pentru că Patriarhia de la Constantinopol a fost fondată de români
- Ce s-a înființat în 1872 pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române?
a) Primul Sfânt Sinod românesc
b) Prima Patriarhie românească
c) Prima Mitropolie
2. Dacă ai fi un istoric care scrie despre formarea Bisericii Ortodoxe Române, ce titlu ai da cărții tale? De ce?
a) „Drumul spre autocefalie”
b) „Biserica Română: De la supunere la independență”
c) „Credință și luptă: Povestea Bisericii Ortodoxe Române”
3. Dacă ai putea călători în timp în 1872, ce ai vrea să întrebi pe episcopii români care au format primul Sfânt Sinod?
4. Creează un simbol/ un obiect care să reprezinte lupta pentru autonomia Bisericii Ortodoxe Române.
Ioana Revnic este coordonatoarea proiectului de educație caracterială prin povești intitulat „Spune-mi o poveste pentru suflet” și a coordonează rubrica noastră de Facebook dedicată activităților cu copii.
Urmărește postările din seria #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica sâmbăta, la 20:30, pe pagina de Facebook Agenția de știri Basilica.
Foto credit: Fotomontaj Basilica.ro cu ilustrații de Anca Gheorghe (deschidere articol)
