Joi se împlinesc 113 ani de la nașterea Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit care avea să continue tradiția ascezei în Țara Sfântă, la locurile unde au pustnicit Sf. Proroc Ilie, Sf. Ana – mama Maicii Domnului și Sf. Gheorghe Hozevitul.
Născut la 23 iulie 1913 la Crăiniceni, județul Botoșani, sfântul a primit la Botez numele de Ilie. A rămas orfan de ambii părinți la o vârstă fragedă și a fost crescut de bunica sa, Maria, care i-a cultivat dragostea pentru rugăciune și pentru viața Bisericii.
În 1933 a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a deprins rânduiala vieții monahale.
A efectuat serviciul militar în perioada 1934–1935, la Dorohoi, unde a fost repartizat ca infirmier. Această misiune era în acord cu ascultarea pe care o avusese deja la Mănăstirea Neamț, unde slujise la infirmerie și deprinsese îngrijirea bolnavilor sub îndrumarea Schimonahului Iov.
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, în noaptea de 7 spre 8 aprilie 1936, primind numele de Ioan, în cinstea Sfântul Ioan Botezătorul. Rânduiala a fost oficiată de Episcopul Nicodim Munteanu al Hușilor, viitor Patriarh al României.
Plecarea la Locurile Sfinte
După tundere, și-a continuat ascultările la bibliotecă și la bolniță, iar câteva luni mai târziu, în toamna anului 1936, a plecat în Țara Sfântă împreună cu doi monahi de la Mănăstirea Neamț.
A viețuit în Mănăstirea „Sfântul Sava” și apoi la Schitul Românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Iordan, unde a fost egumen.
În ultimii ani ai vieții s-a retras în peștera „Sfânta Ana” din Pustia Hozeva, dedicându-se rugăciunii neîncetate, postului și scrierilor duhovnicești. El continua astfel lanțul rugăciunii în care o verigă anterioară fusese Sf. Gheorghe Hozevitul, pustnicul care folosise aceeași peșteră drept loc de retragere.
Numele peșterii arată că tradiția o identifică drept locul unde s-a rugat pentru un urmaș Sf. Ana, mama Maicii Domnului.
Conform tradiției Patriarhiei Ierusalimului, tot pe Valea Hozevei ar fi pustnicit și Sf. Proroc Ilie. Astfel, viitorul sfânt român a fost și ca monah sub acoperirea sfântului primit ca ocrotitor la Botez.
Poet al dorului după Dumnezeu
Pe lângă viața ascetică, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț a lăsat o valoroasă operă poetică și duhovnicească. Versurile sale exprimă dorul după Dumnezeu, dragostea pentru nevoința monahală, evlavia față de sfinți și iubirea pentru neamul românesc.
Scrierile sale continuă să fie citite și astăzi, oferind credincioșilor îndemnuri la pocăință, smerenie și statornicie în credință.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț a trecut la Domnul în ziua de 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. La deshumarea din 1980, trupul său a fost aflat întreg, iar această descoperire a sporit evlavia credincioșilor față de monahul român din Hozeva.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților în 1992, cu ziua de pomenire în 5 august. Moaștele sale întregi se păstrează în Mănăstirea Hozeva din Pustiul Iudeei.
Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Românești (Sf. Ioan Iacob de la Neamț la Mănăstirea Hozeva – deschidere articol)
