Episcopul Ignatie al Hușilor a oficiat duminică Sfânta Liturghie la Parohia Muntenii de Jos 2, județul Vaslui și a sfințit piatra de temelie pentru noul lăcaș de cult al comunității.

În cuvânt, Preasfinția Sa a explicat textul evanghelic duminical și a vorbit despre conduita vieții în Hristos, remarcată prin afirmația liturgică: „Să luăm aminte”.

„În rânduiala Bisericii noastre, înainte de citirea unui pasaj scripturistic, suntem îndemnați de către diacon, preot sau episcop, cu aceste cuvinte: «Să luăm aminte!»”.

Adică, a continuat Părintele Episcop, „întreaga noastră ființă să fie conștientă ca, atunci când noi ne întâlnim cu Dumnezeu, să ne străduim să-I aducem Lui întreaga noastră ființă; să ne aducem pe noi înșine drept ofrandă lui Dumnezeu”.

Potrivit Preasfințitului Părinte Ignatie, „a lua aminte” în adevăratul sens al cuvântului necesită o profundă conlucrare între inimă și minte.

„Această luare-aminte devine posibilă prin conjugarea lucrării minții și a inimii noastre. Mintea să fie atentă, concentrată, absorbită sau cufundată în duhul rugăciunii. Acest duh să ne învăluie și inima”.

Conduita vieții în Hristos

„În același timp, îndemnul acesta ne invită și la o stare de trezvie, de veghe, de atenție sporită, că în prezența lui Dumnezeu noi nu ne putem comporta oricum”.

„Când afirm că nu ne putem comporta oricum, am în vedere faptul că pe Dumnezeu nu putem niciodată să-L înșelăm, sau să-L mințim, chiar dacă noi, în prostia noastră, suntem tentați de a ne raporta în felul acesta”, a subliniat Preasfințitul Părinte Ignatie.

Comportamentul celui care trăiește în Hristos este evidențiat în minunea vindecării fiului lunatic, a cărui tată a venit la Mântuitorul să-l vindece.

În urma dialogului dintre cei doi, remarcă ierarhul, „Tatăl, în sinceritatea și în smerenia sa, îi spune Domnului Hristos un cuvânt memorabil, pe care ar trebui să ni-l asumăm și noi drept rugăciune de zi cu zi, de fiecare clipă: «cred, Doamne! ajută necredinței mele!»”

Totodată, Preasfinția Sa a subliniat faptul că „pe Dumnezeu nu-L putem minți, oricât de mult am vrea să pozăm, din punct de vedere spiritual, în neștiința sau în ignoranța noastră, în ceea ce de fapt, nu suntem”.

A fi credincios înseamnă a trăi în adevăr, sinceritate și smerenie

În continuare, Părintele Episcop a explicat faptul că suntem chemați la o continua conștiință a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră și la mărturisirea faptului că a fi credincios nu înseamnă simpla recunoaștere a credinței.

„Prin urmare, ori de câte ori suntem în prezența lui Dumnezeu, să avem conștiința și să fim brăzdați de această trăire, că a fi credincios înseamnă a trăi în adevăr, în sinceritate și smerenie. Exact așa cum ne raportăm față de cel pe care-l iubim; relația noastră cu el nu poate fi decât întemeiată pe sinceritate, pe adevăr și pe smerenie”.

„A fi credincios înseamnă a nu încerca, nicio clipă, să-L păcălești pe Dumnezeu, să-L fentezi, mai ales în fața semenilor tăi”.

„Credința în Dumnezeu se trăiește în chip tainic și se vădește prin faptele noastre. Nu este nevoie de vorbe, de nicio poliloghie, pentru ca să punem în evidență ceva pe care de fapt nu îl avem. Sigur că această credință se cere manifestată sau aplicată în practică”.

Dumnezeu nu are nevoie de ipocriți

De aceea, a continuat ierarhul, „trebuie menținut un echilibru când vorbim de credință: să fie adevăr, să fim sinceri cu Dumnezeu, să-I spunem exact ceea ce suntem, nu cum am vrea și cum credem, în mintea noastră, sau cum am considera că ar fi bine să ne „fardăm” în fața lumii; Dumnezeu nu are nevoie de ipocriți”.

„Dumnezeu nu are nevoie de oameni care umblă după capital de imagine. Are nevoie de oameni sinceri, autentici, care-și mărturisesc neputințele sau îndoielile”, a adăugat la final ierarhul.

Foto credit: Episcopia Hușilor