Atelierele meşteşugăreşti din mediul monahal erau, practic, adevărate secţii economice de producţie similare celor de stat, având destinaţii din cele mai diverse, iar lucrătorii monahi erau consideraţi „cooperatori“. La atelierele de la Mănăstirea Cernica, înfiinţate în 1951, erau două secţii, „Împletituri“, care producea rogojini, ostreţe şi coşuri, şi „Metalurgica“, în care se făceau cuie de fier, de lemn şi sârmă arămită şi trefilată, plasă de sârmă neagră şi de zinc etc. Conform dării de seamă prezentate în Adunarea generală a cooperativei meşteşugăreşti „Mănăstirea Cernica“, se arăta că în producţia din anul 1957 se realizase peste 100% din ce se planificase.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
