Au trecut 100 de ani de la naşterea Părintelui Iosif Vatopedinul şi 12 ani de la moartea sa. Unul dintre cei mai iubiţi părinţi din Sfântul Munte, pr. Iosif a adormit întru Domnul, chiar de ziua lui, la 1 iulie 2009.
Pe site-ul Mănăstirii Vatoped se relatează o minune petrecută imediat după trecerea sa în veşnicie: a zâmbit la mai mult de 45 de minute după moartea sa.
„Imediat după moartea lui, gura bătrânului Iosif a rămas deschisă pentru o perioadă de timp și în ciuda tuturor eforturilor, călugării prezenți nu au reușit să închidă gura. Conform obiceiului athonit, trupul bătrânului a fost înfășurat în mantia sa de monah care a a fost mai apoi cusută”.
„În conformitate cu îndrumările starețului Efrem, după un timp, corpul a fost așezat pe un catafalc și o gaură a fost tăiată în mantie pentru a expune fața părintelui și o alta pentru a expune mâna dreaptă pentru cinstire”.
„Spre uimirea tuturor, gura bătrânului Iosif nu numai că s-a închis, dar fața lui strălucea, acum, în mod minunat cu un zâmbet! Nu numai buzele lui, dar și ochii și obrajii au revenit la culoarea naturală, vie!”, se menţionează pe ro.asceticexperience.com.
Părintele Iosif s-a născut în 1 Iulie 1921 în grădina Mănăstirii Sfinţilor Doctori fără de arginţi din Giolos (Cipru), atunci când pe mama sa, însărcinată în 7 luni şi venită la slujba de hram, au apucat-o durerile facerii.
Înainte să intre în monahism a purtat numele de Socratis. În Sfântul Munte a venit în 1946, la vârsta de 25 de ani, fiind unul dintre puţinii ucenici ai Sfântului Iosif Isihastul (Spileotul).
L-a urmat pe Sfântul Iosif la Chilia Nea Skiti, unde a rămas până în anul 1988 când s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped.
Până în 1990 s-a ocupat de conducerea duhovnicească a Mănăstirii Vatoped, apoi stăreţia a fost preluată de unul din ucenicii săi, monahulul Efrem.
Ca o pronie de sus, monahul Iosif Vatopedinul a plecat la Domnul la data de 1 iulie 2009, când a împlinit exact 88 de ani.
Foto credit: Doxologia.ro
