Sute de credincioşii mehedinţeni au prăznuit vineri, 14 iulie 2017, în satul Godeanu, Ciumarca – o sărbătoare instituită de Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, ocrotitorul Episcopiei Severinului și Strehaiei.
Cu acest prilej, PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, şi PS Siluan, Episcopul Român Ortodox din Ungaria, în altarul amenajat pe dealul Chiciora.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de cele două grupuri psaltice ale Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin, informează site-ul oficial al Eparhiei.
Cei prezenţi au avut şi în acest an ocazia de a cinsti icoana Maicii Domnului – copie după icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Nicula adusă de la Catedrala din Drobeta-Turnu Severin.
Istoria sărbătorii Ciumarca
Ciumarca se ţine întotdeauna în satul Godeanu în a treia vineri după Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Cunoscută şi sub numele de moartea neagră, ciuma a fost una dintre cele mai violente pandemii din istoria omenirii, despre care se crede că ar fi izbucnit în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Cel mai probabil, ea a ajuns în zonă prin intermediul corăbiilor, care făceau comerţ intens în acea vreme. Scrierile veacului şi cercetările ulterioare arată că o treime din populaţia mondială a pierit de această molimă.
Cu toate acestea, pe meleagurile noastre, numeroşi oameni au fost tămăduiţi prin lucrarea lui Dumnezeu şi mijlocirea Sfântului Nicodim de la Tismana. Potrivit tradiţiei, prin aceste locuri a trecut sfântul care, văzând suferinţa celor care erau bolnavi de ciumă, se ruga pentru ei, iar aceştia prin post şi rugăciune se vindecau. Sfântul Nicodim a rânduit pentru fiecare sat o zi de vineri în care să se săvârşească Sfânta Liturghie la intrarea în localitate şi apoi să se citească rugăciunile de îndepărtare a bolilor molipsitoare.
Aşa se face că în fiecare sat din zona de munte a Mehedinţiului se sărbătoreşte Ciumarca, zi de rugăciune obştească, pentru ca Dumnezeu să îi ferească pe locuitori de toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Cu acest prilej, fiii satelor se revăd şi se bucură. Deşi se consumă mâncăruri de post, Ciumarca a devenit pentru fiecare sat un al doilea hram.
În timp ce majoritatea zilelor de prăznuire de peste an sunt aghiocentrice, având în mijloc imaginea unuia sau mai multor sfinţi, Ciumarca şi-a croit o altă cale către celebrarea religioasă. Actul constitutiv al sărbătorii locale îl reprezintă o minune de amploare, a cărei puternică impresie a reverberat şi a făcut posibilă transmiterea anamnetică a ei până în contemporaneitate.
