Părintele Haralambie Balamace şi martirii români din Balcani au fost comemoraţi astăzi, 23 martie 2017, la biserica Sfântul Gheorghe – Nou din București.
Slujba Parastasului a fost oficiată de Părintele Florin Șerbănescu, Consilier Patriarhal la Sectorul Cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, împreună cu Părintele Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe.
În data 23 martie 1914, părintele Haralambie Balamace împreună cu alți trei români/aromâni, era ucis la Corcea pentru faptul că slujea lui Hristos în limba română și se lupta pentru identitatea românească.
Cei patru, împreună cu peste 500 de români din Balcani (învățători, profesori, preoți, dar și simplii elevi), au fost uciși de antarții greci pentru că apărau identitatea românească și slujeau comunităților din care făceau parte în limba română/dialectul aromân/dialectul meglenoromân.
Evenimentul a fost organizat de Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Societatea de Cultură Macedo-Română, după cum ne informează Departamentul de comunicare al Institutului.
În continuarea slujbei au urmat o serie de alocuțiuni.
Mai multe informaţii despre Părintele Haralambie Balamace aflăm dintr-un articol semnat de Adrian Nicolae Petcu şi publicat în Ziarul Lumina din 27 mai 2014:
După războaiele balcanice încheiate prin Pacea de la Bucureşti din 1913, se creau premisele pentru câştigarea unor drepturi naţionale şi confesionale pentru românii locuitori în noile state apărute pe ruinele Imperiului otoman. Cu toate acestea, înţelegerile reprezentanţilor statelor balcanice nu au fost respectate.
Mai mult, bandele de antarţi (luptători pentru cauza grecească din vechiul stat otoman) au acţionat în continuare, nu de puţine ori, la instigarea mitropoliţilor greci. Este cazul românilor din satul Coriţa, din Albania.
În timpul campaniilor întreprinse de antarţi în 1912, preotul Haralambie Balamace, din Coriţa (unde după 1881 se stabiliseră mai mulţi fârşeroţi din Tesalia ocupată de Grecia), alături de alte notabilităţi româneşti din localitate, fusese maltratat pentru utilizarea limbii române, trimiterea copiilor la şcolile româneşti şi „îndrăzneala“ de a fi cerut înfiinţarea unei episcopii a românilor din Balcani. La puţin timp, preotul român a fost eliberat la intervenţia lui Take Ionescu la primul-ministru Venizelos al Greciei.
Considerat un exponent al românismului, ca unul care înfiinţase primele şcoli româneşti în Albania şi Epir, care pledase în fruntea delegaţiei româneşti la Constantinopol pentru înfiinţarea unei episcopii a aromânilor şi alegerea unui titular, şi ca unul care a militat pentru recunoaşterea naţiunii române din Turcia europeană ca millet, alături de cel grecesc, preotul Balamace era vizat permanent de grupurile de grecomani şi antarţi care activau pentru autonomia şi chiar alipirea ţinuturilor epirote din sudul Albaniei.
Se spunea despre el că este chiar excomunicat de Patriarhia Ecumenică, atât pentru faptul că înfiinţase primele şcoli româneşti din Albania şi Epir şi că îi încuraja pe etnicii albanezi la educaţie în limba maternă, dar mai ales că slujea în dialectul aromân în paraclisul din Coriţa şi în biserica românească din Pleasa.
Momentul culminant s-a consumat de praznicul Învierii din 1914. În contextul retragerii trupelor greceşti din sudul Albaniei şi preluarea teritoriului de către jandarmeria albaneză sub conducerea militară olandeză, la semnalul clopotului care trebuia să vestească marele praznic al creştinătăţii, bande de grecomani şi antarţi au înconjurat locuinţele din cartierul românesc din Coriţa.
Românii au fost jefuiţi de avutul lor, maltrataţi, li s-au incendiat sau distrus casele şi au fost obligaţi să declare că nu-şi vor mai trimite copiii la şcolile româneşti. Unii români, în frunte cu preotul Haralambie Balamace, au fost somaţi să iasă din case, pentru a fi duşi la marginea oraşului, apoi maltrataţi, umiliţi, mutilaţi şi ucişi.
Despre cum a fost tratat părintele Balamace există mărturii, din care o redăm pe cea a fiicei lui: „Venind la casa noastră antarţi, soldaţi şi grecomani, aducând cu dânşii şi bidoanele de petrol pentru incendierea casei, au invitat pe tatăl meu şi pe unchiul Sotir să se predea şi să nu opună nici o rezistenţă din ordinul mitropolitului şi al ofiţerilor şi că vor fi duşi la Mitropolie pentru explicaţii. ş…ţ Au ieşit din casă, fără să se opună. Deodată, amândoi au fost luaţi în bătăi cu paturile de puşcă şi când un soldat i-a tras o palmă pe obraz, el a întors cealaltă parte, zicându-i: «Loveşte şi pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Ştiu că mor pentru dreptate şi pentru naţiune!» După ce i-au întors în casă luându-le toţi banii, precum şi alte obiecte de valoare, i-au dus afară din oraş. ş…ţ Modul brutal în care au fost omorâţi nu se poate descrie. Figurile lor nu se puteau distinge de înţepăturile baionetelor, afară de părintele care nu era străpuns la obraz, dar a avut mai multe lovituri de baionetă pe corp şi mutilat într-un mod oribil“.
Potrivit anchetei efectuate ulterior de autorităţile albaneze, sub supravegherea reprezentanţilor Marilor Puteri, la masacrul de la Coriţa au fost implicaţi în mod direct grecomani şi soldaţi greci, deghizaţi în antarţi, iar ca autori morali au fost indicaţi mitropolitul grec Ghermanos de Coriţa şi chiar oficialităţi ai guvernului de la Atena.
Foto credit: Radio Trinitas
