Făcând referire la ocupația de bază a Sfântului Ioan cel Nou, Mitropolitul Teofan a vorbit, miercuri la Hramul Sucevei despre așa-zisa „neguțătorie duhovnicească”.
De Sânzâiene, odată cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, este rememorat și sărbătorit evenimentul aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1415). Sărbătoarea este cunoscută și ca „Hramul cel mare al Sucevei”.
Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, în prezent și Locțiitorul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a slujit împreună cu Arhiepiscopul Teodosie și Episcopul vicar Damaschin Dorneanul la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava.
Neguțătoria duhovnicească
La predică, Părintele Mitropolit a spus că Sfântul Ioan cel Nou poate fi „prototipul, chipul, celor care muncesc și câștigă cinstit, care sunt așezați pe o anumită scară a societății dar își împlinesc slujirea așa cum se cuvine”.
„Uneori noi asimilăm credința cu sărăcia. Dar avem atâtea exemple în istorie de oameni bogați și puternici care și-au câștigat averea și rangurile în societate în chip cinstit”, a spus ierarhul.
Înaltpreasfinția Sa i-a amintit în acest context pe Patriarhul Avraam, Drepții Iosif, Iov și Prorocul David din Vechiul Testament dar și pe sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie Palama.
Principiile lor au fost, potrivit părintelui mitropolit, punerea împărăției lui Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, conștientizarea că ei nu sunt proprietari ai averilor lor, ci administratori ai bunurilor primite de la Dumnezeu și alegerea staturii de slujitor în locul celei de stăpân.
„Creștinul este chemat așadar să se implice în această neguțătorie duhovnicească: să ofere lui Dumnezeu viața sa ca Dumnezeu să-i ofere în schimb viața Lui omului”, a spus IPS Teofan trecând la explicarea concretă în care are loc schimb.
Milostenia și Jertfa
În primul rând, ierarhul a făcut referire la milostenia față de cei săraci și la jertfă.
„În zile bune, omul îngrijindu-se de orfan și de sărac, împrumută lui Dumnezeu și Dumnezeu îi dă înapoi, în numele acestei neguțătorii duhovnicești, grijă și apărare atunci când apar dușmanii sau boala cea trupească”.
Părintele Mitropolit a amintit și expresia folosită în mediile monahale „Dai sânge și primești Duh”. „Adică dai lui Dumnezeu, în cele din urmă, dacă este nevoie, și viața ta, și sângele tău și primești în schimb Duhul lui Dumnezeu”.
Darul
În al doilea rând, Mitropolitul Teofan a sesizat neguțătoria duhovnicească și la Liturghie, când credinciosul vine la altar cu darul de pâine, vin și apă curată de izvor. Mitropolitul Moldovei a menționat că s-a diminuat această practică și ar trebui să luptăm pentru păstrarea ei.
„În această pâine, în vin, în pomelnic, în lumânare omul așază viața lui pe care o pune în mâna preotului. Și preotul, din prescura respectivă pregătește marea taină a Euharistiei și în timpul Liturghiei oferă pâinea și vinul lui Dumnezeu în care se cuprind viețile credincioșilor participanți la dumnezeiasca liturghie”.
„Dumnezeu le primește și le oferă înapoi preotului însă nu le mai oferă doar pâine și vin. Pâinea și vinul devin Trupul și Sângele Domnului Hristos, adică viața lui Dumnezeu așezată în Trupul și Sângele Său, iar acestea apoi sunt împărțite credincioșilor în dumnezeiasca Împărtășanie. De aceea au fost așa de grele vremurile care sperăm că s-au încheiat și nu vor mai reveni”, a spus IPS Teofan făcând referire la perioada de amânare a împărtășirii comune.
Smerenia
Continuând logica neguțătoriei duhovnicești, Mitropolitul Teofan a menționat, în al treilea rând, „taina smereniei” – „cel mai mare dar pe care omul îl poate oferi lui Dumnezeu”.
„Dând acest duh smerit lui Dumnezeu, Dumnezeu apoi îi dă omului smerit toate darurile cerului și ale pământului”.
„Spune cartea sfântă a Patericului că cel smerit primește de la Dumnezeu și daruri pentru virtuți pe care nu le-a făcut. Chiar dacă nu se roagă prea mult, cel smerit primește și darurile care decurg din rugăciunea cea multă. Și dacă nu postește foarte mult și foarte aspru, cel smerit primește de la Dumnezeu și darurile care decurg din postul îndelung și aspru, căci Dumnezeu, mărturisea cineva, are o singură slăbiciune: El nu poate să-și întoarcă fața de la omul cu inima înfrântă și smerită”.
Zile grele
La final, ierarhul a îndemnat să ne însușim taina „neguțătoriei duhovnicești” și „în zile bune să adunăm merinde pentru zile grele”.
„Nu se știe ce vremuri vor veni. Nu se știe ce alte valuri, într-o formă sau alta, se vor revărsa asupra noastră”.
Ca pregătire pentru „vremuri grele”, Mitropolitul Teofan a îndemnat la împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului și la intensificarea rugăciunii. Totodată, el a pus accent pe întărirea unității între oameni.
„Este bine să ne întărim grupul de prieteni cu care ne regăsim în același duh al credinței”, a spus ierarhul. „Vai de cel singur atunci când vine valul!” a adăugat Înaltpreasfinția Sa.
„Dumnezeiasca Liturghie, rugăciunea și întărirea propriei familii și a grupului mare de oameni cu care ne regăsim în același duh să constituie elemente de rezistență pentru toate cele care sunt și cele care vor veni. Vremurile sunt așa cum sunt și mai bine să fim pregătiți și valul să nu vină, decât să vină valul și să ne găsească nepregătiți, singuri departe de Dumnezeu și de cei dragi nouă”.
Hramul Sucevei s-a ținut anul acesta în condiții speciale. Procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou nu a mai fost pedestră, ci s-a realizat cu un autovehicul.
Foto credit: Doxologia / Tudorel Rusu
Vă mulțumim că citiți Basilica.ro.
