Interviu inedit la 10 ani de Patriarhat | Catedrala Mântuirii Neamului este un mandat primit de la înaintaşi – ne-am asumat împreună cu Sfântul Sinod, clerul şi credincioşii (VIDEO)

Patriarhul Daniel a acordat recent un interviu pentru emisiunea Universul credinței, difuzată la postul public de televiziune (TVR), cu prilejul aniversării a 10 ani de misiune patriarhală. În prima parte a interviului preluat din Reşedinţa Patriarhală, Patriarhul a prezentat stadiul Bisericii Ortodoxe Române la nivelul anului 2007 şi motivaţia ridicării Catedralei Naţionale.

Realizând o analiză a celor zece ani de Patriarhat, Părintele Patriarh Daniel a explicat că în anul 2007 Biserica Ortodoxă Română se afla într-un curs de continuitate, în acelaşi timp de amplificare a activităţilor sale pastorale, misionare, dar şi de intensificare a activităţilor social-filantropice.

La începutul misiunii sale, Patriarhul a identificat nevoia ridicării de locaşuri de cult, precum şi a intensificării educaţiei ortodoxe în rândul tinerilor.

A fost nevoie de noi lăcaşuri de cult, mai ales în cartierele noi. În al doilea rând, a fost educaţia tineretului, pentru că tineretul dorea să aibă o mai multă cunoaştere în privinţa credinţei şi ne-am impresionat cu toţii că în timpul Revoluţiei din 1989 o mulţime de tineri care nu făcut ore de religie în şcoală s-au rugat, au rostit rugăciunea «Tatăl Nostru», au arătat credinţa moştenită din familie şi prin lucrarea discretă, dar eficientă a multor preoţi din parohie. Construirea de biserici, dar şi zidirea duhovnicească, edificarea spirituală a sufletului, aceasta pot fi numite Biserica din exterior şi Biserica din sufletul omului. Acestea erau priorităţi.

O altă prioritate era legată de diaspora română, dar şi de o organizare pastorală mai eficientă. Preafericitul Părinte Daniel şi-a stabilit o grijă sporită pentru românii din diaspora, pentru că acest fenomen al migraţiei sau emigraţiei a devenit un fenomen nou necunoscut de Biserica noastră într-o proporţie atât de mare, mai ales după anul 2000. Pe de o parte, aveam nevoi urgente, de rezolvat în ţară. Pe de altă parte, Preafericrea Sa avea şi o grijă sporită faţă de românii din jurul graniţelor ţării şi din diaspora occidentală.

Anticipând potenţialul media ca difuzor al credinţei la o scară mai largă, Patriarhul a anunţat încă de la întronizare înfiinţarea Centrului de Presă Basilica.

În cuvântul de la întronizare am fixat priorităţile şi am arătat nevoia de a avea un post de radio, un post de televiziune şi un cotidian pentru a răspândi credinţa şi pentru trece dincolo de zidurile bisericii şi anume, a transmite liturghia mai ales pentru familiile vârstnice, pentru oameni în vârstă, pentru oameni bolnavi.

De aceea, a insistat Părintele Patriarh, se constată şi astăzi că cea mai iubită emisiune este Sfânta Liturghie. Aceasta este urmată de Vecernia transmisă seara de la Catedrala Patriarhală.

Am dorit să construim deodată cu biserica nouă, Catedrala Mântuirii Neamului, şi o biserică mai intensă în sufletele oamenilor. Posturile de Radio şi Televiziune Trinitas, precum şi Ziarul Lumina, au fost anunţate în 30 septembrie şi la hramul Catedralei Patriarhale, în 27 octombrie, erau funcţionale. Ne-a ajutat Dumnezeu ca în 3 săptămâni şi puţin să realizăm aceste reţele mediatice de comunicare, a evidenţiat Preafericirea Sa.


Patriarhul Daniel vorbeşte despre misiunea Bisericii în ultimii 10 ani


În continuare, conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre proiectul Catedralei Mântuirii Neamului, unul dintre cele mai reprezentative pentru România ultimilor 10 ani.

O altă lucrare mare a fost anunţul că vom continua eforturile pentru a începe construirea Catedralei Mântuirii Neamului sau a eliberării poporului român de stăpâniri străine. Aceasta înseamnă mântuirea neamului, nu înseamnă mântuirea în sens teologic, ci într-un sens patriotic.

Patriarhul a explicat că acesta este un mandat primit de la înaintaşi. Nu a fost ideea noastră. Noi ne-am asumat împreună cu Sfântul Sinod, clerul şi credincioşii această sarcină, întrucât Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Naţională cum o numim acum mai pe scurt, este o necesitate practică şi deodată are şi o valoare de simbol, adică un simbol al unei biserici dedicate comemorării eroilor poporului român din toate timpurile.

Primul interviu a fost acordat în seara zilei de 30 septembrie 2007, după ceremonia de întronizare. Înregistrările au avut loc la Reşedinţa Patriarhală.

Foto Credit: Robert Nicolae / Basilica.ro

Comentarii Facebook

Comentarii recente
  1. Câteva gânduri, impresii şi idei despre Catedrala Mântuirii Neamului Românesc…

    Catedrala Mântuirii Neamului Românesc reprezintă sinteza ethosului creştin-ortodox al poporului român, zidirea ei implicând variate semnificaţii de la cele duhovniceşti – liturgice-teologice până la cele naţionale-arhitecturale-sociale. În acest sens zidirea ei se constituie într-un simbol al permanenţei sintezei dintre Biserică şi Neam, precum şi într-o afirmare dinamică a valorilor spirituale şi culturale ale poporului român. În imaginea ei se vor regăsi tradiţia şi modernitatea, universalul şi particularul, amprenta inconfundabilă a devenirii istoric-religioase şi culturale a poporului român şi amprenta năzuinţelor spirituale ale acestui popor pentru veacurile ce vor veni.
    Este nevoie de un asemenea efort spiritual şi material pentru a da viaţa sacră unui spaţiu care va folosi nemijlocit nu numai unui popor aflat în rugăciune, ci şi unui popor chemat să-şi afirme mereu identitatea, verticalitatea şi măiestria, precum şi fidelitatea faţă de năzuinţele înaintaşilor care doreau cu ardoare zidirea unui asemenea locaş. Comuniune a oamenilor cu Iisus Hristos şi întreolaltă, legătură între generaţii, punte între eclesial, cultural şi social, deschidere responsabilă spre istoria şi spiritualitatea poporului, afirmare a identităţii şi a permanenţei creştinismului ortodox pe aceste meleaguri, simbol al unităţii spirituale a poporului român, spaţiu viu al afirmării valorilor Evangheliei lui Iisus Hristos într-o lume secularizată şi globalizată, Catedrala Mântuirii Neamului Românesc rămâne un ideal care trebuie asumat continuu de către fiecare creştin. De ce? Pentru că are menirea cuprinzătoare de a ne aduce aminte, mereu şi mereu, într-o lume care renunţă cu atâta uşurinţă la propriile-i rădăcini transcendente, cine suntem. Numai în măsura în care vom conştientiza necesitatea acestei mişcări lăuntrice de asumare dinamică a identităţii noastre vom reuşi să descoperim sensul ultim al acestei zidiri impresionante pe pământ românesc care nu este altul decât cel legat de aspiraţia spre propăşire şi mărturisire a credinţei neamului. Ori neamul – chiar într-o lume globalizată – ca de altfel fiecare persoană – chiar într-o lume hiper-individualizată – este chemată să conştientizeze că nu-şi poate afla sensul profund şi ultim al existenţei în afara lui Iisus Hristos. Catedrala ne arată că menirea ultimă a lumii este dincolo de lume, ea ne indică că locul omului este Biserica şi Iisus Hristos este locul omului: în acest adevăr stă „pragul speranţei” pentru noi…
    Credinţa ca manifestare a persoanei în comuniune se poate întrupa într-o viziune teologică asupra orânduirii spaţiului sacru care teologhiseşte şi exprimă această credinţă într-o intimă corespondenţă cu Evanghelia, dogma şi experienţa Bisericii. Arhitectonica Catedralei ne introduce în experienţa eclesială a credinţei care converge în multiplele ei manifestări spre dimensiunea sacramentală, care, în Euharistie oferă omului unirea maximă cu Iisus Hristos şi totodată pregustarea plină de har şi de adevăr a Împărăţiei ca neînserată zi a opta. Configuraţia ansamblului arhitectural pune această dimensiune sacramental-liturgică în centru prin simbolistica POTIRULUI, după cum în interiorul acestui centru se ridică maiestuos Catedrala a cărei simbolistică gravitează în jurul Pantocratorului Iisus Hristos şi a Treimii care cuprinde întreg universul creat, începutul, mijlocul şi sfârşitul creaţiei. Statornicia Tradiţiei Bisericii se împleteşte constructiv cu dinamica acesteia într-o aspiraţie spre a cuprinde universalul şi particularul într-o sinteză a coborârii iubitoare şi mântuitoare a lui Dumnezeu la om şi o urcare iubitoare şi mântuitoare a omului la Dumnezeu prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Desigur nu lipseşte din ansamblul arhitectural nici dimensiunea eshatologică a creaţiei reprezentată de cele opt turle ca simbol al zilei a opta. În interiorul Catedralei ca spaţiu sacru, oamenii nu numai vor privi estetica plină de semnificaţii teologice, duhovniceşti şi culturale, ci se vor ruga, se vor angaja într-un itinerar spre sfinţenie, pregustând taina zilei a opta în Tainele Bisericii şi făcând experienţa acestei Taine ca şi sens profund şi esenţial al existenţei personal-comunitare descoperite deplin în Iisus Hristos.
    Asumarea unui asemenea proiect deşi se realizează în istorie, depăşeşte pentru fiecare creştin, imediatul cotidian, asemuindu-se cu itinerarul „darului” transformat după cuvintele lui Iisus Hristos în „comoara din ceruri”. De aceea, darul fiecăruia pentru aici, în vederea unei asemenea construcţii, va fi „un dar pentru eternitate”. Pentru împlinirea acestui deziderat spiritual care se întinde ca un arc peste generaţii este nevoie să-i acordăm acestuia un loc în sufletului nostru, loc care va deveni treptat semn al Împărăţiei şi al vieţii veşnice, legându-ne totodată de aspiraţiile înaintaşilor ca la rândul nostru să lăsăm o moştenire cu valoare de simbol naţional şi universal urmaşilor. Totodată, pentru împlinirea acestui deziderat spiritual, care deşi se săvârşeşte pe pământ, are rânduiala cetelor îngereşti, pentru ca oamenii împreună cu îngerii, creaţia întreagă să doxologească Creatorului ei, este nevoie de o credinţă vie şi dinamică şi de o iubire neîndoielnică faţă de Biserică şi Neam.
    Biserica este un dar, de aceea să fim fericiţi că suntem chemaţi să fim Biserica lui Dumnezeu, să avem bucuria că aparţinem Bisericii Lui. Ea este un dar frumos, în interiorul căreia noi trăim deodată, cu Iisus Hristos, frumuseţea negrăită a tainei istoriei neamului nostru şi a veşniciei lui. Prin urmare, să fim recunoscători pentru darul Domnului, pentru că „împreună cu Hristos” noi exprimăm experienţa de a fi cu toţi uniţi în numele Lui, experienţa de a fi Biserică, manifestată de poporul lui Dumnezeu în jurul Sfintei Treimi…

    Stelian Gomboş

    https://steliangombos.wordpress.com/

Lasă un răspuns


Știri recente