Floriile reprezintă sărbătoarea Intrării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Acest eveniment ne este prezentat de toți cei patru Sfinți Evangheliști de la care aflăm că Mântuitorul Iisus Hristos a fost primit triumfal în Ierusalim ca urmare a minunii învierii lui Lazăr, care fusese mort vreme de patru zile. De obicei, la sărbătorile mari, iudeii se adunau la Ierusalim din toate provinciile istorice ale Țării Sfinte pe care le locuiau și în același timp veneau și cei din comunitatea extrem de importantă a celor aflați în diaspora. Cu predilecție de sărbătoarea iudaică a Paștilor, Ierusalimul devenea o cetate neîncăpătoare pentru zecile de mii de iudei veniți din toate colțurile Imperiului Roman pentru a fi prezenți la această mare sărbătoare. De aceea, guvernatorul roman al Palestinei se deplasa de pe litoralul Mării Mediterane, din Cezareea, la Ierusalim, cu prilejul acestei sărbători, alături de o parte din legiunile sale, pentru a asigura ordinea și a preîntâmpina revolta poporului aflat sub ocupație romană, dezamăgit de starea socială precară în care trăiau majoritatea iudeilor din timpul Mântuitorului nostru Iisus Hristos și nădăjduind în venirea unui Mesia după chipul și asemănarea regelui David, care să refacă regatul acestuia de odinioară. Văzând învierea lui Lazăr, au considerat că Iisus Hristos este Cel Care poate să le împlinească acest vis, de aceea Îl primesc în chip triumfal în Ierusalim, văzând în El pe Cel Care le poate împlini așteptările lor mesianice legate indisolubil de lupta lor pentru eliberarea de sub autoritatea Imperiului Roman.
În ciuda primirii regale pe care o face poporul Domnului Iisus Hristos, intrarea Lui în Ierusalim se face în smerenie deplină, deoarece Hristos vine plin de dragoste, și nu ca un împărat efemer din lumea aceasta. Împărăția Sa nu are legătură cu gândirea și slava lumească, pentru că este o împărăție a iubirii și a smereniei. Iisus Hristos intră în Ierusalim și în istorie în chip diferit față de ceilalți împărați efemeri ai lumii acesteia. El nu vine ca un rege înconjurat de soldați pentru a schimba împreună cu aceștia o împărăție cu alta, ci vine în smerenie, sărăcie și simplitate pentru a ne face părtași prin Jertfa și Învierea Sa Împărăției celei nepieritoare și veșnice cu îngerii în iubirea Preasfintei Treimi. Smerenia lui Hristos este expresia iubirii și simplității Sale care se vădește printr-un fapt ieșit din comun, acela că cei mai mici din popor, și anume copiii, Îl slăvesc pe Hristos la intrarea Sa în templul din Ierusalim zicând: Osana, Fiul Lui David (Mt. 21,15), arătând astfel că Duhul Sfânt lucrează asupra inimilor curate și neprihănite, punând în ele mărturii ale adevărului mai presus de înțelegerea celor mari, orbiți de păcatul mândriei. Primirea lui Hristos în Ierusalimul sufletului nostru se face cu inimă curată de prunc, care se definește prin smerenie și iubire necondiționată. Domnul nostru Iisus Hristos vine la noi astăzi, de Florii, smerit, pe mânzul asinei și ne așteaptă ca să Îl primim nu doar cu buzele, slăvindu-L și spunând: Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului (Ioan 12, 13), ci mai ales să Îl primim în inima noastră prin mărturisire curată și prin împărtășirea cu cinstitul Său Trup și Preasfântul Său Sânge, spre a avea parte de El și de Împărăția Sa cea veșnică.
(Articol semnat de Pr. Dr. Ciprian Florin Apetrei, Consilier Patriarhal)
