Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Praznicul Împărătesc al Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie 2014), numit în popor și Sfântă Măria Mică, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească la Mânăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, împreună cu un numeros sobor de preoți și diaconi, din oștea mânăstirii, din clerul slujitor al Episcopiei din Ungaria, dar și de la alte mânăstiri din România, precum Mânăstirea Secu, informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.
Din sobor a făcut parte și Părintele Cleopa Nistor, conducătorul Centrului social-pastoral „Sfânta Maria”, care funcționează pe lângă această mânăstire, aflată sub oblăduirea și binecuvântarea Patriarhiei Române, în calitate de stavropighie patriarhală.
Răspunsurile la strană au fost date cu sensibilitate și profesionalism de grupul psaltic format din maicile mânăstirii, iar la slujbă au participat mulți credincioși, majoritatea dintre aceștia fiind oameni veniți din diferite colțuri ale țării pentru tratamentul balnear de care beneficiază în cadrul acestui centru, dar și ucenici ai renumitului duhovnic Arsenie Papacioc, care începând din anul 1976 și-a petrecut viața de intensă nevoință duhovnicească la Mânăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, îndrumând maicile mânăstirii și părinții care l-au căutat și formând în jurul său generații întregi de credincioși, până în 2014, când s-a mutat la cele veșnice. Mormântul Părintelui Arsenie a devenit și după această dată loc de pelerinaj, unde oamenii își încredințează rugăciunile și toate cererile lor spre trebuință și află pace sufletelor lor, prin mijlocirea Părintelui.
În cuvântul de învățătură, rostit în cadrul Sfintei Liturghii la vremea cuvenită, Preasfințitul Părinte Siluan a evocat marele dar al lui Dumnezeu, pe care l-a reprezentat Nașterea în această lume a Celei mai alese dintre toate femeile, Prunca cea cu totul fără de prihană, cea mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care s-a învrednicit a da Trup, fără de împreunare bărbătească, Celui Care a fost Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, cea de-a Doua Persoană a Preasfintei Treimi, dar și Mântuitorul lumii întregi, prin Jertfa Răscumpărătoare de pe Crucea Golgotei și a subliniat, totodată, bucuria Drepților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, Părinții Maicii Domnului, care au trăit această mare minune a nașterii de prunc la bătrânețile lor, ca rod al stăruitoarelor lor rugăciuni, prin darul lui Dumnezeu ce covârșește rânduiala firii. Maica Domnului este pildă ierarhilor, clericilor slujitori, monahilor și credincioșilor, dar și ajutătoare puternică a tuturor creștinilor, cărora le-a fost încredințată ca Mamă, cu puțin înainte de Patima Mântuitorului Iisus Hristos și de aceea se cuvine să o prețuim și să o cinstim în chip deosebit, cerându-i ajutorul și ocrotirea și luând-o drept model, în fiecare clipă a vieții noastre.
La final, Ierarhul i-a felicitat pe toți cei care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la acest Praznic Împărătesc dedicat ei și i-a binecuvântat pe credincioși.
Mânăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol a fost înființată în anul 1928, de către primul Patriarh al Țării, Miron Cristea și a funcționat la început ca sanatoriu preoțesc, în care se ofereau condiții de cazare, masă și tratament pentru clerul din întreaga țară, fiind administrată de către Patriarhia Română. Între anii 1965-1967 și 1975-1977 Patriarhul Justinian a făcut ca acest așezământ, prin construcțiile care au fost adăugate, să primească aspectul tradițional de mânăstire, cu clădiri în formă de careu deschis, având în mijloc o minunată bisericuță de lemn, de secol XVIII, de origine transilvană, fiind printre puținele biserici de lemn care și-a păstrat integral pictura interioară și care, în acest fel, face legătură între spiritualitatea transilvană și cea dobrogeană. Stâlpii din calcar, din curtea mânăstirii, realizați în stil tradițional local și având deasupra grinzi de lemn, dau de asemenea un aer aparte acestui așezământ. Tot aici se află și o fântână, având în față statuia din bronz realizată de sculptorul român Ion Jalea și adusă de Patriarhul Justinian de la spitalul „Sfântul Pantelimon”, din București, precum și o frumoasă icoană în mozaic, în stil bizantin, realizată în ultima vreme, prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Fiind un mare Sfânt Mucenic, Doctor fără de arginți și Tămăduitor, statuia Sfântului Pantelimon a fost așezată aici în chip simbolic, în așezământul care a fost ridicat lângă lacul sărat a lui Techir, care produce și un nămol cu renumite calități curative, spre ocrotirea și tămăduirea tuturor celor care vin din depărtări pentru a-și redobândi sănătatea trupească și alinarea suferințelor, prin tratament balneoclimateric, întărit prin rugăciunile înălțate la Sfânta Mânăstire și prin ajutorul Sfinților.
Începând cu data de 1 februarie 2008, la inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, fosta casă de odihnă a clerului a devenit Centrul social-pastoral „Sfânta Maria” Techirghiol, păstrând statutul de stavropighie patriarhală și a fost extins, cu spații moderne de cazare și tratament, având din anul 2000 și o Bază de tratament, cu numele „Sfântului Pantelimon”, dotată între anii 2007-2010 cu aparatură medicală de ultimă oră și fiind deservită de personal medical calificat, în care se pot efectua servicii medicale balneoclimaterice complete (băi de nămol și de plante, băi galvanice, kinetoterapie, masaj, electroterapie, etc.) Apa sărată a lacului, nămolul sapropelic, extras din lac și bioclimatul de stepă, cu influențe marine, constituie elemente aparte și factori deosebiți în realizarea acestor tratamente balneoclimaterice, care au fost apreciate mereu, de-a lungul anilor, de toți cei care au beneficiat de ele și au revenit anual în aceste locuri.
Astfel, Mânăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol, dimpreună cu Centrul social-pastoral și Baza de tratament, reprezintă și astăzi un loc binecuvântat, unde oamenii își poartă de grijă de trebuințele sufletului și ale trupului lor și se simt mai aproape de Dumnezeu.
